Ce se ascunde după o mască?

Spaimă

Nu îmi venea sa cred. Nu putea fi adevarat! Am pierdut atat de mute evenimente și întâmplări.
Trebuie sa aflu tot ce s-a întâmplat în decursul ultimelor două luni, dar Six și Nell deabea dacă scot o vorbă. O să înnebunesc! Dar totuși am sa încerc.
-Six, că tot am mâncat, ești drăguț sa-mi explici ce s-a întâmplat în ultimele două luni? spun eu făcând fața de cățeluș plouat.
-Toate la timpul lor! spuse serios.
-O haide! Mă faci ies afară și sa întreb lumea de pe stradă.
-Hmm...
-Nu mă pune la încercare, Six!
-Defapt când am spus ,,toate la timpul lor" încercam doar sa te tachineaz pentru că știam cât de curioasă ești! spuse el chicotind împreună cu Nell.
-SIX!!!
-Bine acum să revenim la lucrurile mai importante. Cât timp ai fost inconstientă, lucrurile au tras o întorsătură total diferită. Toți oamenii au fost scoși cu forța din casele lor, și târâți în clădirea Onorabililor.
-Îi cautau pe cei din clanul nostru!
-Da! Pe cei pe care i-au descoperit, i-au luat cu ei, nu mă întreba unde pentru ca nu știu! Și încă ceva: sunt pe urmele noastre și ne vor cu orice preț!
-De ce?
-Pentru că noi știm adevărul! Iar adevărul e prețios!
-Ce vom face?
-Momentan suntem ascunși intr-o ascunzătoare secretă, dar nu vom putea pentru totdeauna să stăm aici! Va trebui să ieșim!
-Eu tot nu înțeleg unde suntem, și cum Nell e cu noi?
-După ce te-am găsit rănită, te-am luat și am fugit cât m-au ținut picioarele, dar începusem să obosesc, iar rănile mele lăsau în spate o dungă roșie. La scurt timp am fost întâmpinat de un corp de soldați. Mi-am continuat fuga conștient că nu puteam sa le fac față singur. Urmăritorii mei se înmulțisera, iar eu ajunsesem la capătul puterilor. Apoi când credeam că totul s-a terminat, am văzut o fetiță care îmi făcea cu mana. Am urmat-o, și m-a condus spre un tunel pe care l-am străbătut. Am mai mers cava timp prin întuneric până am dat de mai multe uși. Soldații ne pierduseră. Eram nedumerit nu știam unde ne aflam.
-Și apoi i-am explicat că se afla intr-o ascunzătoare subterană unde se adăpostesc mai mulți fugari! spuse Nell entuziasmată.
-Da, apoi ne-am ocupat de tine și te-am îngrijit! Printe fugari erau câțiva care fuseseră medici. Am încercat să te readucem pe picioare, dar aveam nevoie de medicamente. Așa că am ieșit la suprafață și după cum ti-am povestit, lucrurile nu sunt deloc roz. Am reușit să fac rost de medicamente, iar acum datorită lor stai in fața mea și mă asculți!
-Aha...am înțeles!
-Acum ai nevoie de odihnă! Culca-te!
-Nu vreau! Nu-mi spui mie ce să fac!
-Nu mai fi încăpățânată! Îți vrem binele! Ști mai demult o persoană mi-am spus, că există limite pe care nu trebuie să le depășești! Ști cumva cine este această persoană?
Oh...mereu mă încuie ce proprile mele replici. Nu e corect! De ce el câștigă mereu.
-Off...dacă trebuie! spun eu printre dinți.
-Vezi Nell, ce fată cuminte!
-Six țineți gura! IEȘI!
-Mai bine zis e cuminte doar când e inconștientă! și ieși repede din cameră.
Nell mă privi cateva momente și îngână ceva.
-Hei nu te supara, dar avea dreptate. Îți vrem binele!
Știam că îmi vor binele, dar nu îmi placea să primesc sfaturi de la Six. Avea mereu fața aia serioasa și acei ochii care te priveau țintă. Mereu mă facea să mă intimidez și să mă fac mică. Așa ca fiecare sfat uneori mi se parea o jignire.
Nell plecă din cameră.
Stăteam întinsă și meditam la tot ce aflasem. Încercam sa găsesc logica faptelor lui Eric și ale surorii mele, dar somnul a preluat controlul asupra mea.
Am adormit într-un somn adânc fără vise.
Când m-am trezit peisajul era total diferit.
Mă aflam pe umărul lui Six, iar acesta gâfâia din cauza efortului depus. Era întuneric. Am clipit de câteva ori, iar ochii mei sau obișnuit cu întuneric.
Six stătea cu sabia în mână și înainta printr-un tunel suteran. Curioasă l-am întrebat ce se întâmpla, dar n-am reușit sa termin propoziția, pentru că mi-a acoperit gura facandu-mi semn să tac.
Curând în tunel, si-au făcut prezența câțiva soldați înarmați, dar după un scurt timp în spatele lor a apărut o întreagă armată. Câțiva dintre refugiați s-au uitat urât la mine și au strigat:
-Ne-ai descoperit poziția!
Și urmă o ploaie de gloanțe. Six se trecură printre gloanțe cu multă pricepere, aparandu-ne pe mine și pe Nell.
Ajunsesem la capătul tunelului și am constatat cu stupuare că lupta noastră nu se terminase.
Gura tunelului era înconjurată de sute de soldați, toți având armele îndreptate spre noi. Nu aveam nicio șansă!
Mi-am aruncat ochii apre Six care era mut de uimire. A înghițit în sec și își strecură ochii printre gene căutând ceva. Brusc, își puse mana pe umărul lui Nell și o trase mai aproale de el.
-Până aici ne-a fost! Fiți curajoase!
-O haide Six, nu erai tu cel care era invincibil și puteai doborî orice? spun eu zambind, încercând să înlătur acea liniște de înmormântare.
-Hmm...atunci a fost altfel, dar acum mă declar învins! spuse el schițând un zâmbet plin de tristețe.
-O haide știu că ai un plan de scapare!
-De data asta nu mai există planuri de scapare, ci doar disperare!
-Six...
Adevărul e că, mă obișnuisem ca Six să aibe mereu soluția la toate problemele, dar era si el om. Nu putea să le știe pe toate, deși si-ar fi dorit.
-Sofia de astăzi, deși nu vom mai vedea ziua de maine, nu vreau sa-mi mai spui Six, de acum în colo îmi vei spune Ender Fray!
-Adică Six nu era numele tău real! Știam eu!
-Hmm...știam ca ești fată deșteaptă!
Iar dialogul nostru a fost întrerupt de amenințările soldaților.
Six, adică Ender.
Oh o sa-mi fie greu să mă obișnuiesc!
Ender și-a pus sabia la pământ, iar câțiva soldați se indreptau spre noi cu țevile armelor îndreptate spre noi. Ne-au încătușat mâinile, ne-au percheziționat și urma să ne ducă în sala de detenție.
Printre rândurile soldaților s-a creat dezordine. Nu stiam motivul, dar răspunsul venise mai repede decât mă asteptasem.
Toți soldații s-au dat în spate, facandu-i loc lui Eric să treacă. Acesta se apropie de noi și ne privi cu un zâmbet victorios.
S-a apropiat mai mult de mine și m-a sărutat pe obraz si apoi mi-a şoptit ceva la ureche:
-Se pare că ai nouă vieți, frumoaso!
-Ia-ti labele de pe mine criminalule!
-Eu criminal? Niciodată, ai grijă ce vorbești!
Își ridică pumnul și mă lovi din plin în piept. Nemernicul m-a lovit fix unde mă înjunghiase. Durerea mă copleșea, era prea puternică.
Ender nervos, a încercat să se elibereze și sa-mi vina în ajutor, dar soldații îl țineau captiv.
Curând am pierdut contactul cu realitatea.
M-am trezit intr-o cameră albă. A trebuit ca ochii mei să se obișnuiască cu lumina prea puternică existentă în cameră. Îmi petrecusem majoritatea timpului in intuneric, iar acum lumina mi se părea supărătoare.
După ce m-am dezmeticit am observat că mă aflam intr-o celulă. Deci ne-au arestat, ne vor judeca, ne vor pune în față unei oferte de nerefuzat, dar noi vom refuza și ne vor omorâ. Foarte frumos!
Mă întreb ce i-au făcut lui Nell.
În celulă se afla doar o masă simpla, un pat și-o toaletă. Totul era alb, mă așteptam.
Stăteam pe vine și mă rezemam de perete ,când un soldat deschise ușa și se apropie de mine.
Îmi legă mâinile la spate și îmi porunci să ma deplasez. Simțeam cerculețul țevi pistolului pe spatele meu. Ajunsesem intr-o sală albă plină cu scaune negre așezate în semirotund.
Soldatul m-a așezat în mijlocul săli și îmi prinse cătușele de o bară metalică în așa fel încât să nu pot fugi.
Un alt soldat intră însoțit de Ender care se afla în aceeași situație ca și mine.
Când a trecut pe lângă mine, am obsevat o vânătaie cât obrazul său de mare. Când a intrat nu i-am observat-o deoarece acel smoc de par îi acoperea aproximativ toată partea stângă a feței.
Soldatul l-a legat și pe Ender în așa fel încât stăteam spate în spate. Apoi soldații au plecat.
Am profitat de aceste clipe și l-am întrebat:
-Cum ai reușit să obții un așa frumos tatuaj pe obrazul stâng? spun eu ironică.
-Cu grijă! și raspunse și el la fel ca mine.
-Acuma vreau să fi sincer!
-Crezi ca până acuma n-am fost sincer!
-Ca să mă prind mai bine, vrei să spui că nu ai ascultat de un ordin și ti-ai luat-o în freză?
-Cam așa ceva! spuse el pritre dinți.
-Vezi, nu e chiar așa rău să fi umil și să lași puțin orgoliu mai jos!
-Tu cum mai ești, după lovitura nesuferitului de Eric?
-În principiu sunt mult mai bine, nu-ti face griji pentru mine!
-Cine a zis că mi-am făcut griji?
-Hai nu te mai eschiva!
Și pentru că stătea spate in spate eram destul de aproape, iar mâinile noastre se atingeau.
L-am ciupit de deget, iar acesta se enerva.
-Pentru ce a fost asta?
-Pentru tot ce ai zis până acum și plus alte dăti. Ai noroc că am mainile legate!
-Haha...uite unde era răzbunătoarea! și surâse.
Apoi își continuă comentariu:
-Ști noi stăm aici și ne așteptăm sentința cu moarte, iar noi râdem și ne tachinăm! Frumos n-am ce zice!
-Și ce vrei să plângem ca babele! întreb eu amuzată.
-N-am spus asta, dar nici n-am spus că nu îmi place să te tachinez!
-Asta înseamnă război!
Și brusc ușile sălii s-au deschis, iar în ea au intrat conducătorii tuturor clanurilor.
Aceștia erau urmați de o mulțime de oameni.
Toate scaunele s-au ocupat, iar noi eram in centrul atenției. Printre rânduri am observat două fețe conoscute. Mama și tata. Nu putea fi adevărat.
Proprii mei părinți au venit la procesul în care voi fi condamnată la moarte, fiind considerată o trădătoare. Oh...și totuși era adevărat.
Procesul începuse, iar nouă ni s-au adus numai acuzații false și nefondate pe o bază stabilă.
Intr-un final conducătorii tuturor clanurilor au luat o hotărâre unanimă. Toată lumea era cu sufletul la gură inclusiv noi.
Ender mi-am strâns mâinile în mâinile sale. Aveam mâinile transpirate ca și mine.
-Sentința a fost hotărâtă: sentința cu moartea pentru Sofia Styor și pentru Ender Fray alias Six sentința cu închisoare pe viață! Motiv trădare!
Ce? Nu era corect! Ender și eu avem aceleași fapte săvârșite. De ce el nu a primit sentința cu moartea. M-am uitat la părinții mei care aveau fețele în pământ, i-am dezamăgit. Și m-a cuprins o mare tristețe.
-Hei voi, atât eu cât și Sofia am săvârșit aceleași fapte de ce a primit sentința cu moarte, iar eu nu? spuse Ender urlând cât îl țineau plămânii.
-Nu e treaba ta! Așa am căzut de cuviință!
-Așa am crezut de cuviință? Ce răspuns jalnic sau mai bine zis așa ai vrut tu Willhem! și se adresă conducătorului clanului Alfa.
-Ai urat-o încă de la început! Mi-ai dat ordin s-o execut apoi ai trimis grupuri de soldați pe urmele ei cu ordin de executie! Și pe atunci nu săvârșise nimic rău! Acest proces n-a fost drept!
-Taci! Cine te crezi tu să pui la îndoială hotărârea conducătorilor! Luați de aici! Procesul s-a încheiat!
Ender se zbătea în mâinile soldatilor, dar nu reușea să se elibereze.
Am fost înapoi în celulă. M-am întins pe pat și priveam tavanul alb brusc, mi-am dat seama de ceva.
NU ÎMI DOREAM SĂ MOR!!!