Drakor

Capitolul 24

Drakor

Am pățit agale de-a lungul holului, liniștindu-mă și ascultând fiecare pas al slujitorilor, fiecare șoaptă. Multe conflicte în castelul ăsta și de asemenea, multe comploturi, însă nimeni nu avea curajul să iște nimic acum. Știau că regina era mult prea puternică, iar ei știau că nu puteau prelua nimic. M-am îndreptat mai întâi înspre camera mea, pentru a-mi schimba hainele murdare. Uitasem câte făcusem azi și câți pumni îmi luasem. Ajuns în camera mea, mi-am aruncat haina militară pe pat și cămașa într-un colț, pe podea. Mi-am dat cu puțină apă pe față. Precis aveam câteva vânătăi proeminente pe față, deși nici o rană deschisă.

Mi-am luat o cămașă nouă, curată din dulap care mirosea a trandafiri. Mi-a venit în minte mirosul specific Sereneei și am știut că îmi doream și mai mult să o revăd. După ce m-am asigurat ca arătam prezentabil, am ieșit din cameră și m-am îndreptat cu pași repezi înspre camerele reginei.

Nu m-am mai sinchisit sa bat la ușă, căci știam că se afla în interior și că mă aștepta.

— De ce te-ai oprit acolo? a spus regina. Intră, te rog.

Îmi simțeam gura uscată și căldura din interiorul meu zvâcnea ușor, ba crescând, ba scăzând simțitor. Ce naiba, doar nu aveam emoții?

Am pășit ușor în cameră, închizând ușa în urma mea. În cameră se simțeau aburi, ceea ce îmi spunea că Serenee avusese parte de o baie fierbinte. O idee năstrușnică îmi zburda prin minte însă am alungat-o rapid. M-am apropiat de regina care se afla asezata pe un scaun. M-am oprit in spatele ei si m-am aplecat înspre gâtul ei, sărutându-I pielea încă fierbinte și inhalând aburii din porii ei.

— Nu încetezi să mă surprinzi, Serenee, am murmurat încet. Acum, ce gând a făcut-o pe regina mea să mă cheme aici, în aceasta seară?

— Mi-ai spus încă de când ai venit că vrei să ajungi la Ochiul Diavolului. A venit momentul să afli cum poți ajunge acolo.

M-am apropiat de scaunul din apropiere. Masa la care jucasem șah cu ea era a cum goală, însă singurele obiecte de pe masa era o sticlă de vin si doua pahare. Mi-am pus un pahar de vin si am luat o înghițitură zdravănă.

— Vreau să ajung la Ochiul Diavolului din două motive regina mea, am spus ușor încă simțind gustul alcoolului în gură. Primul este pentru a demonstra cât de ușor este să ies de acolo fără să o incendiez. Iar cel de-al doilea este să-l eliberez pe Leigh Keramsov. Bănuiesc ca ai auzit multe despre el.

S-a ridicat si a venit înspre mine. S-a așezat pe scaunul ce se afla vis-à-vis de mine și și-a turnat un pahar de vin. Părea că discutam afaceri importante, însă eram doar niște tineri ce aveau probleme grave de rezolvat.

— Am auzit destul de multe despre el. Am auzit și că fratele Adarei a fost cel care l-a întemințat, a spus luând o înghițitură de vin. Poate fi periculos, dar poate fi exterminat la fel de repede cum a și ieșit.

Am dat pe gat tot vinul din pahar și i-am prins mana dreaptă în palma mea și am mângâiat-o ușor. Nu îmi plăcea ideea că aveam să o las din nou singură și nici faptul că avea să aibă din ce în ce mai multe probleme aici. Îi simțeam neliniștea și îngrijorarea însă asta era ceea ce aveam nevoie acum. Aveam nevoie de forță in plus, căci a mea nu era îndeajuns.

— Știu că este periculos, Serenee. Dar are o armată de trei ori mai mare ca cea din Tsibeya, chiar dacă e de mercenari. Trebuie sa ne folosim de orice si oricine pentru a apăra Roliferul. El reprezintă "întăririle" de care avem nevoie, am încercat eu să o linistesc.