Drakor

Capitolul 15

Drakor

Părăsind încăperea, mai mult clocotind de nervi decât de fericire. Nu îmi puteam da seama cum de obrăznicăturile astea regale reușeau să mă calce întotdeauna pe nervi. Scria cumva pe fața mea : "Hai să-l enervăm pe Drakor, să vedem dacă ia foc?" Ei bine, nu aveam de gând să iau foc, aveam să fiu un spectacol de artificii uman. Am oftat zgomotos în timp ce mergeam grăbit de-a lungul coridorului. Slujitorii circulau dintr-un capăt la celălalt, în timp ce am intrat pe ușa camerei mele.

Mirosul din cameră părea schimbat, iar briza ce adia ușor îmi dădea de înțeles că o servitoare intrase, nu demult, să deschidă geamul. Mi-am aruncat haina militară pe pat și mi-am dat jos cămașa. Îmi doream să mă duc să o bat la fund pe regină pentru faptul că mă făcea atât de instabil în preajma ei. Nu îmi puteam da seama ce voia de la mine, și în același timp nici eu nu știam ce voiam de la ea. Cert e că aveam de gând să discut pe îndelete cu ea despre lucrurile din trecut. Nu suportam să fie așa. Iar dacă nu reușeam să clarific anumite chestiuni, avea să mă izgonească din regat, cel mai probabil.

Am oftat zgomotos în timp ce am deschis ușa dulapului și am luat pe ghicite, la pipăit una dintre cămășile împachetate acolo. Servitoarele știuseră dintotdeauna că nu le puteam vedea, așa că imi puseseră anumite materiale ca să le pot deosebi. Cred că cea pe care am ales-o era una neagră și materialul era mult prea tare ca să fie din mătase sau bumbac. Oare ce era? Mi-am pus-o pe mine rapid ca mai apoi să mă îndrept din nou înspre ușă.

-Ce minunat să vă întâlnesc, Moi Soverenyi! mi se adresă o voce cunoscută.

Îi recunoscusem timbrul vocii cât și modul în care mă numise. Așa mi se spunea când fusesem în armată, și numai soldații și generalii mi se adresau așa. Acum, auzindu-l, dacă nu mă înșelam, nu renunțase nici la băutură și nici la tutun, însă era destul de treaz. Am zâmbit în timp ce pașii săi se apropiară de locul unde mă oprisem. Își puse mâna pe umărul meu, deși puțin stângaci.

-Jacopo, bătrâne, ce cauți la castel? Credeam că te-au aruncat deja în temniță.

Râse amuzat de spusele mele. Mă bucura că unul din generalii mei din armată încă se afla aici. Majoritatea muriseră în masacrul de acum câțiva ani.

-M-am întors aici, de îndată ce am aflat că te-ai întors în Rolifer. Ce cauți aici, căpitane Drakor?

Am pășit alături de el de-a lungul coridorului, în timp ce încercam să îmi aduc aminte de toate întâmplările prin care am trecut împreună.

-Prințesele la ananghie reprezintă una din noile mele ocupații. Plus că mi-a fost dor de regină și de regat. Nu îl puteam lăsa neprotejat prea mult timp.

Jacopo tăcu gândind spusele mele și păru la fel ca mine cuprins de amintirile din trecut.

-Jacopo, am nevoie să faci ceva pentru mine. Crezi că îmi poți face rost de planurile încăperilor castelului? am spus pe un ton serios.

-Desigur, dar pentru ce îți trebuie, moi soverenyi?

-Trebuie să investighez anumite încăperi, inclusiv temnițele.

Jacopo încuviință și se îndepărtă, în timp ce eu m-am îndreptat înspre ieșirea dinspre curtea interioară a castelului. Câțiva soldați, alături de James și Făt-Frumos așteptau alături de Adara. M-am încruntat la recunoașterea prezenței ei. Ce naiba căuta aici? Doar nu avea de gând să vină și ea la vânătoare?