Adara
Fugeam cât mă țineau picioarele. Fugeam atât de tare încât gura aproape mi se uscase, iar durerile din tălpi începuseră să mă usture, însă nu îmi păsa. Fugeam ca să îmi salvez propria viață, pentru numele lui Dumnezeu! Știam că Drakor mi-a spus să-l aștept însă nu aveam de gând să fac asta nici în ruptul capului. Acum era șansa mea să scap de el și nu aveam de gând să o las să-mi scape printre degete.
Am cotit spre dreapta la ieșirea din cârciumă, îndreptându-mă spre pădure. Părea o idee groaznică să alerg prin pădure, noaptea adăugând faptul că puteam fi urmărită sau ucisă, însă ce altceva puteam face?
M-am străduit să-mi limpezesc mintea, însă orice gând care îmi apărea era mult prea incoerent ca să mă pot gândi la o soluție. Ce ar trebui să fac ca să îmi salvez viața în condiții extreme? Aș putea să mă urc într-un copac, însă eu nu mă pricepeam prea bine la capitolul ăsta, în plus purtam rochie. Aș putea să mă ascund într-un tufiș, însă inamicii m-ar fi găsit cât ai clipi. Aș fi putut să mă ascund după un copac și să fi găsit o piatră sau ceva de genul ăsta ca să lovesc pe oricine îmi ieșea în cale. Însă la ce bune toate astea când pe jos era zăpadă, iar urmele mele aveau să rămână impregnate și așa i-aș fi ghidat pe inamici întocmai înspre locul unde mă ascundeam.
-Fir-ar să fie!am spus cu furie alergând printre copaci.
Gândește Adara! Gândește!
Ce naiba ar face Drakor în momentele astea? Ah, stai probabil ar arde totul în jur și ar scăpa basma curată, însă eu ce ar trebui să fac în condițiile în care nu am puterile lui. M-am oprit din alergat și am ascultat cu atenție pădurea. Nu se auzeau voci îndeaproape, ci strigate din depărtare, mai exact dinspre cârciumă, ceea ce însemna că se dădea o luptă acolo.
Tocmai ce mă pregăteam să o iau din loc, spre nord-vest, ceva îmi mușcă din picior secerându-mă și făcându-mă să cad lată. Am încercat să mă ridic însă durerea din picior era mult prea puternică. Starea de groază punea stăpânire pe mine în timp ce priveam disperată în jur după ajutor.
-O săgeată?am murmurat văzând obiectul lung și ascuțit înfipt în gamba piciorului.
Am încercat să trag săgeata însă era mult prea bine înfiptă.
-Eu nu aș face asta dacă aș fi în locul tău, se auzi o voce din întuneric. Altmiteri, riști să rămâi cu vârful ascuțit în picior.
Am tresărit în momentul în care atacatorul se apropie de locul unde mă aflam pe jos. M-am târât cât mai departe de el simțind cum pietrișul îmi zgâria palmele, însă era în zadar. Sângele deja începuse să-mi curgă șiroaie pe picior, iar atacatorul nu părea a dori să îmi ofere câtuși de puțină milă.
-Haide, prințesă, predă-te și nu vei mai fi rănită, spuse el.
Am căutat cu disperare un obiect pe care l-aș putea folosi să mă apăr, însă nu găseam nimic decât zăpadă și câteva rămurele. Atacatorul se aplecă deasupra mea și se lăsă în genunchi.
-Nu te apropia!am țipat simțind cum groaza pune stăpânire pe mine.
Se apropie atât de mult de mine încât îi puteam simți respirația puturoasă pe față.
-Cine zice că nu mă pot bucura puțin de tine și de sângele tău regal, murmură el apropiindu-se tot mai mult.
Mâinile sale urcau cu repeziciune pe picioarele mele, încercând să tragă de haine și de pelerină. Mi-am înfrânat orice sentiment de teamă cât și dorința de a striga după ajutor, încât știam ca nu avea nimeni să vină să mă ajute. Am așteptat momentul oportun și i-am înfipt o rămurica într-unul din ochi, ca mai apoi să iau la goană. În urma mea l-am putut auzi zbătându-se și urlând de durere, semn că îi nimerisem bine ochiul, însă nu voiam să aflu ce avea să îmi facă atunci când mă va găsi.
Fir-ar să fie! De data asta chiar fugeam pentru propria viață.
Alergam în neștire, nefiind sigură dacă alergam spre nord sau dacă alergam înspre cârciumă. Nici una din cele două nu reprezenta portița de scăpare pentru mine, însă orice era mai bun decât să fiu violată de un psihopat. Liniștea din pădure îmi confirma faptul că eram singura care alerga deocamdată prin zona aceasta.
La câțiva metri în fața mea puteam distinge ceva plat, alb și strălucitor. Am dedus rapid că era un lac imens acoperit cu gheață. Era o idee extrem de proastă să merg pe lac, indiferent de cât de groasă îmi putea fi gheata, dar dacă mergeam pe lângă malul lacului printre copaci, oare puteam ajunge în partea opusă în siguranță?
-Nu te mișca, javro!se auzi vocea atacatorului de undeva dintre copaci.
Imediat după vocea lui au urmat câteva săgeți ațintite asupra mea, însă toate au zburat pe lângă mine la vreo cinci metri. Nu am mai stat să văd din ce parte venea atacatorul, ci am luat-o la goană pe gheață. Am înjurat în momentul în care piciorul mi-a alunecat și am făcut contactul cu gheața, alunecând și înaintând tot mai mult spre mijlocul lacului.
-Nu mai ai scăpare, prințeso!urlă atacatorul.
În încercarea de a mă repune din nou pe picioare, l-am văzut pe atacator, ieșind la iveală dintre copaci. Avea în mâna arcul, iar la spate tolba cu săgeți, în timp ce fața sa era împroșcată de sânge. Cu singurul sau ochi intact mă țintui cu o ura ucigătoare, iar eu îmi blestemam minunata idee de a veni pe gheață, deoarece acum eram o țintă sigură. Până și cu un ochi mă putea nimeri. Fir-ar sa fie, orice orb mă putea vedea aici, dar apoi să mă mai și nimerească.
Un șuvoi de flăcări izbucni de undeva din pădure, acoperindu-l pe atacator făcându-l să urle și să se prăbușească pe pământ gemând și urlând sub greutatea flăcărilor negre. Că tot vorbeam de orbi...
![](https://img.wattpad.com/cover/156438640-288-k525628.jpg)
CITEȘTI
Drakor
Action{ON HOLD} -Ultimele cuvinte? a întrebat el, zâmbind drăcește. - O să arzi în Iad, bastardule! - Ce coincidență! Acolo m-am născut, a spus înainte să-şi înfigă mâna în gâtul său arzându-l de viu." Nu îți pot oferi alte detalii, ci doar faptul că noi...