Drakor

Capitolul 3

Adara

În momentul când apa făcu contact cu fața mea, am simțit cum plămânii își reiau doza de aer, iar inima îmi sare din piept. Am tresărit îngrozită de ceea ce tocmai am simțit, trezindu-mă la viață, sau poate din visare. Am înghițit în sec. Gura îmi era uscată și chiar aveam nevoie de apă să îmi stăpânesc setea nu să mă spăl pe față. Mi-am șters picăturile de apă de pe față și mi-am rotit privirea în jur. Am constatat că mă aflam într-o încăpere prăfuită și plină de gândaci pe jos.

-Coșmaruri?mi se adresă o voce.

Am căutat locul de unde venea vocea, încercând să îmi stăpânesc tremurul din corp. În colțul din dreapta al camerei, undeva în spatele meu se afla o persoană. Un băiat îmbrăcat în negru. Se afla în spatele meu, ferit de razele soarelui provenite de la fereastra încăperii. L-am fixat cu privirea încercând sa îi deslușesc chipul. Părul negru ciufulit nu îmi transmitea că ar fi o persoană familiară, iar îmbrăcămintea sa părea ciudată dar parcă am mai văzut genul ăsta de îmbrăcăminte. Lângă el se afla un pahar gol ce îmi dădea impresia că el a aruncat cu apa pe mine ca să mă trezească.

-Cine... ești?am spus cu glas sugrumat.

-Cine ți se pare ca aș putea fi?

Tremurul deveni si mai profund in timp ce am simtit cum inima a facut un salt in stomac lasand un gol imens in interiorul meu. Groaza a inceput sa imi acapareze corpul in timp ce ii priveam cu atentie chipul. Era șters. Palid, slab, nimic proeminent - nimic special -singurul aspect mai puțin comun al aspectului sau erau ochii. Avea un bandaj trecut imprejurul ochilor, legat la spate probabil de o esarfa sau un material negru. Parea extrem de ciudat. De ce ar fi legat la ochi? La ambii ochi?

Am incercat sa imi iau o pozitie de sezut pe podea, in timp ce nu il scapam din priviri, si in acelasi timp si el cred ca ma privea pe mine cu atentie. Cu cat il priveam mai mult cu atat parea mai infricosator. Daca nu l-as fi auzit vorbind as fi crezut ca e mort, avand in vedere tenul sau palid si privelistea ingrozitoare pe care ti-o oferea. Prezenta lui ma facea sa am pielea de gaina.

-De ce m-ai adus aici?am intrebat amintindu-mi incetul cu incetul ultimele evenimente.

Imaginile din inchisoare si vorbele fratelui meu Adarlan mi-au rasunat in minte ca un ecou. Insa le-am ignorat rapid concentrandu-ma pe amintirea cu aparitia lui si flacarile negre. Nu mai vazusem niciodata in viata mea flacari negre... foc negru. Parea un lucru demonic. El parea a fi un demon. Cu chip uman.

-Ca sa dansam vals. Pentru ce altceva te-as putea aduce aici?raspunse el sarcastic.

Daca as reusi sa imi controlez tremurul si groaza pe care mi le oferea aspectul sau, poate as gasi o replica buna sa i-o intorc, insa... Nu puteam.

-Ce vrei de la mine?am murmurat aproape soptit.

Imi era teama ca imi va face rau si ca aveam sa sfarsesc mai rau decat in inchisoare. Surasul sau a sunat ca un chicot scurt, in timp ce se ridica de pe scaunul sau si facu cativa pasi inspremine. Am ramas socata. De unde stia exact unde ma aflam daca el era legat la ochi. Fiecare pas al sau era calculat, abia ii distingeam zgomotul talpilor. Parea ca si cum plutea pe podea. Ce demon mai e si asta?

-Nu, Adara. Intrebarea e : Ce vrei tu?spuse oprindu-se in fata mea si aplecandu-se inspre mine.

-Vreau sa fiu in siguranta.

Era cel mai prostesc raspuns spus vreodata dar ce ii puteam spune?

-Dar esti in siguranta, spuse razand.

-Prizoniera, vrei sa spui.

-Te afli sub protectia mea, oarecum, spuse afisandu-si zambetul pe chipul palid.

-Si care-i diferenta?

Eram tentata sa ii trag materialul jos de la ochi pentru a-l putea vedea in intregime.

-Prizonierii nu au parte de astfel de avantaje.

Am gandit cuvintele cu mai multa bagare de seama decat inainte. Intrucat el parea ca isi cantarea in minte fiecare cuvant spus, insa in acelasi timp sarcasmul ii tradea o nerabdare bine ascunsa. Nu l-am mai intalnit niciodata pe tipul asta insa stiam ca nu prevestea a bine.

-Sunt printesa Adara, mostenitoarea de drept a tronului din regatul din Tsibeya, am spus ridicandu-ma de jos pentru a putea vorbi ca de la egal la egal.

-Stiu cine esti, nu-i nevoie sa-mi spui poezia. Si totusi ai intarziat cu "mostenitoare de drept", caci fratele tau a pus mana pe tron inaintea ta.

Am pufnit la auzul noutatilor lui. Stiam ca fratele meu nu arsese atunci in inchisoare. Ar fi fost mult prea usor.

-De ce nu l-ai ucis?am intrebat ferm.

Aveam nevoie de explicatii mai mult ca orice. Voiam sa stiu ce s-a intamplat in regat cat timp am fost inchisa. Voiam sa stiu ce puteam face pentru a-mi recastiga regatul.

-Crezi ca l-as lasa pe fratele tau sa scape cu o moarte atat de usoara? El merita o moarte mult mai lenta si mai chinuitoare.

-Asta e scuza ta pentru faptul ca nu ai fost indeajuns de puternic?am spus sarcastica.

Maxilarul i se inclestase, iar zambetul de mai devreme i se transforma intr-o linie dreapta si ferma. Dintr-o data deveni incordat, gata sa ma ia la bataie probabil. Am inchitit in sec, incercand sa fac un pas in spate.

-Chiar crezi ca nu l-as fi putut ucide daca as fi vrut? Fetito, habar nu ai cine sunt, nu-i asa? Ai macar cea mai mica idee cu cine stai de vorba?

L-am analizat pentru a nu stiu cata oara. In afara de aspectul sau macabru si intunecat nu imi era nimic familiar la el. Haina militara pe care o purta era de culoare neagra iar increstarile si modelele aurii de pe haina : guler, maneci si probabil si pe spate, cu fire aurii, imi dadea de inteles ca provenea dintr-o familie venerabila, iar el probabil era vreun locotenent sau general.

-Cu cine am onoarea, ma rog?am suierat pe un ton ferm.

Aerul deveni dintr-o data statut, iar lumina din camera disparu incetul cu incetul, in timp ce un iz intepator de fum imi impregna narile. L-am privit confuza in speranta ca avea sa stie ce se intampla, insa mirosul de fum imi era mult prea familiar ca sa imi opresc impresiile in legatura cu ce avea sa se intample.

-Sunt Drakor. Pentru unii sunt un demon al focului, pentru altii sunt un ucigas, iar altii ma considera insusi Diavolul.

In timp ce spuse asta flacari negre incepeau sa il invalue si in acelasi timp sa se rasfire si sa se imprastie, ca si cum porneau din el si din orice altceva care fusese intuneric sau lumina inainte. Era un joc de lumina si de unduiri intunecate si fierbinti. Era incredibil!Daca nu m-ar fi ingrozit in halul asta as fi zis ca era de-a dreptul minunat.