Drakor

Capitolul 19

Drakor

Nu vedeam lumina, însă simțeam razele de soare brăzdându-mi fața. Era greu de ignorat senzația neplăcută de a fi trezit de o forță naturală. Am oftat zgomotos în timp ce m-am ridicat din pat. Rana din spate încă îmi făcea probleme ori de câte ori încercam să mă mișc, și cât de curând aveam să chem vraciul să-mi schimbe bandajul, căci usturimea tot persista. Nu cred că fusese otrăvită lama care mă rănise, însă totuși îmi simțeam corpul ciudat. Flăcările parcă clocoteau în interiorul meu așteptând momentul oportun să le dezlănțui.

M-am îmbrăcat rapid cu ce am luat în grabă din dulap. Uram să fiu îmbrăcat de servitori, întrucât toți mă priveau ca pe o povară, iar altora le simțeam mila și compasiunea, în timp ce eu îmi doream să îi omor. Un ciocănit scurt se auzi în ușă, chiar când îmi încheiam ultimii nasturi la cămașă. Îi simțisem prezența în pașii grăbiți încă de când se afla pe hol. Am râs la modul în care respirația ei se accelerase când intră pe ușă. Era emoționată, ce naiba?

- Ce dorești, Adara?am murmurat întorcându-mă înspre direcția ei.

Păși în cameră, auzindu-i pașii scârțâind pe podea, apoi apropiindu-se și așezându-se pe pat. Din câte îmi dădeam seama, îmi cunoștea camera, mai intrase aici, acum câteva zile.

- Nu credeam că ești atât de matinal, spuse ea ignorându-mi întrebarea.

M-am așezat pe fotoliul de lângă geam. Simțeam nevoia să simt mirosul de fum al flăcărilor, să ard ceva, însă mi-am controlat acest gând.

- Nu mi-ai răspuns la întrebare, Adara.

Păru surprinsă de răspuns, însă ar fi trebuit să se obișnuiască. Nu am adus-o aici ca să o tratez cu menajamentele regale, iar ea ar fi trebuit să se învețe minte încă din călătorie. Și totuși ceva în prezența ei mă făcea curios, de ce naiba venise aici.

- Am vrut să vorbesc cu tine... în legătura cu regina și cu șederea mea aici. De ce m-ai adus aici, Drakor?

Mi-am calculat în minte vorbele înainte de a-i răspunde. Am oftat ușor, îndreptându-mi fața înspre fereastra unde mă aflam, lăsându-i lumina și căldura să îmi atingă fața.

-  Aveai alte lucruri mai bune de făcut?am spus pe un ton mai tăios decât mă așteptam. Dacă nu îți place șederea aici la palat, spune-mi, și te pot trimite înapoi la fratele tău. Sunt sigur că va fi mai mult decât bucuros să te ucidă.

- Întotdeauna ești atât de arțăgos și de înfumurat dimineața?se apără ea.

- Da, astea sunt principalele mele calități. Ce altceva mai dorești să ști?

- Câți ani ai, Drakor?

Am rămas uimit la auzul întrebării ei neașteptate. Nu îmi mai fusese pusă de foarte mult timp, întrucât înfățișarea mea se păstrase întotdeauna ca cea a unui tânăr de douăzeci de ani.

- Opt sute douăzeci de ani.

I-am putut simți inima Adarei bătând mai repede, semn că nu se așteptase la răspunsul meu.

- Cum?murmură ea. Cum de ești atât de bătrân și totuși arăți...

- Ce dorești de fapt, Adara? Nu ai venit aici sa mă întrebi chestii banale. De asemenea îmi poți spune de ce ai mai venit în camera asta, acum câteva zile. Ce dorești mai exact?

Am simțit cum ceva din interiorul ei răzbate. Nu știa dacă ce avea să îmi spună mă va determina să mă înfurii. Și totuși mă făcea în același timp să mă întreb dacă nu cumva îmi pierdeam timpul cu ea. Și așa se făcuse târziu și trebuia să mă îndrept înspre sala de consiliu a reginei.