Drakor

Capitolul 20

Drakor

După cearta din gradină îmi puteam da seama că intrasem ca idiotul în încurcătură. Nu doar faptul că acum regina mă ura pentru vorbele pe care i le-am aruncat, ci eram sigur că vor urma și mai multe certuri. Am oftat exasperat de încercările mele ratate de a face un bine, ca într-un final să iasă exact opusul.

Am plecat din gradină și am pășit încet înapoi înspre palat. Seara apusese demult, iar balul era în toi. Palatul vuia ca un roi de albine, în timp ce slujitorii abia făceau față la cererile invitaților. Mâncarea și băutura erau servite la discreție, în timp ce muzica încânta urechile ascultătorilor.

Intrând în încăpere, am simțit cum mulți ochi erau ațintiți asupra mea, însă nu mi-a păsat ci mi-am făcut loc printre oaspeți, către cel mai bun punct de observație. Știam că regina se afla aici și totuși, nu îi puteam simți bătăile inimii la fel de puternice ca acum ceva timp.

- Căpitanul Armatei întâi, nu dansează în seara asta?mi se adresă Adara care se apropie de mine cu pași apăsați.

Am tresărit la auzul vorbelor ei, încă neștiind dacă să mă înfurii sau să râd. Ambele variante erau la fel de tentante și totuși vorbele Adarei conturau adevărul.

- Prințesa Tsibeyei nu a fost invitată până acum la dans, de niciun prinț?am spus pe același ton ca al ei.

Păru amuzată de cuvintele mele iar eu mă așteptam la o replică usturătoare.

- Mă mir cum de părinții tăi te-au suportat când erai copil, surâse ea.

Mi-am înfrânat orice amintire amară și am încercat să păstrez tonul de amuzament.

- Mama era o stridie, am spus eu făcând cu ochiul. Iar eu sunt perla.

Râse amuzată la remarca mea. Nu știam dacă era un lucru rău sau bun, însă și pe mine mă bufnea râsul. Se apropie de mine, punându-și mâna pe umărul meu.

- Ce s-a întâmplat? Nu ești fericit că ești căpitanul Armatei? Nu asta ți-ai dorit?întrebă ea.

- Sunt conducătorul Armatei, o bandă de păgâni ne ucide oamenii, războiul e în toi la granițe, iar regina mai are puțin și mă dă afară din împărăție în șuturi. Dacă nu aș fi atât de fericit, aș desface chiar și o sticlă de șampanie și aș da o petrecere.

Nu răspunse nimic, ci doar mă asculta. Probabil nu se așteptase la răspunsul meu, și nici eu nu mă așteptam să i le dau pe toate pe tavă, însă ăsta era adevărul. Îmi prinse mâna într-a ei și mi-o strânse ușor. M-am încruntat, neștiind ce să cred în legătură cu gestul ei. Nu eram obișnuit să fiu atins decât de Serenee.

- Întrucât draga ta regină, are drept partener pe prințul Alexandr... Vrei să-mi acorzi acest dans?mi se adresă ea.

Am simțit prezența reginei alături de cea a prințului, iar starea de furie mă cuprinse din nou. Am înghițit în sec, încercând să mă calmez și i-am strâns mâna Adarei și am pășit înspre ringul de dans.

- Sper că poți ține pasul cu mine, am spus râzând.

Eram mai smintit decât credeam și totuși aveam o stare de adrenalină pură circulându-mi prin vene. Era ca și cum îmi asumam un risc și îmi plăcea asta. Strângând-o pe Adara de mână, mi-am așezat mâna pe spatele ei. Nu îi puteam vedea rochia, însă purta una din mătase cu spatele gol, ceea ce o făcu să tresară ușor în momentul când i-am atins pielea. Era la fel de încordată ca și mine, însă nu îmi păsa. Dacă regina dorea să jucam dur, ei bine trebuia să îi dau șah mat cât de repede puteam.