Drakor

Capitolul 22

Adara

Oamenii din castel pareau ca au innebunit dupa toata nebunia provocata de Drakor. Mai intai lupta, apoi interventia reginei, era ca si cum totul ar fi fost dat peste cap. Ma infuria la culme modul in care Drakor ii facea pe plac si se resemna de atatea ori, cand de fapt ar fi trebuit sa riposteze sis a o infrunte.

Un zambet imi incolti pe buze, la amintirea luptei sale si al modul in care aproape l-a facut bucati pe Alexandr. Felul in care se misca Drakor in lupta era ireal. Nu am inteles cum de putea simti pe oricine in preajma sa desi era orb, sip e deasupra se mai si lupta cu ei. Probabil fusese ranit dupa lupta si voiam sa il caut sa vad daca ii pot ingriji ranile.

M-am apropiat de sala consiliului in care fusese chemat de catre regina pentru a-l certa. Uram modul in care e ail trata de parca nu insemna cel mai puternic om pe care il avea in castel. O uram pentru felul ei de a-l seduce si pentru faptul ca se credea mai presus decat oricine. Titlul ei de regina castigat doar in urma mortii tatalui ei nu reflecta si caracterul ei. Din sala de consiliu s-au auzit niste voci, mai degraba niste rasete. Usa era crapata, asa ca m-am apropiat incet, cat sa pot vedea prin deschizatura ce se intampla in interior.

-Nu...

Mi-am dus mainile la gura, inabusindu-mi orice sunet care mi-ar fi putut iesi din gura.

Drakor si regina se sarutau.

Mi-am infrant lacrimile care imi aparusera in colturile ochilor si m-am indepartat incet de usa. Am fugit de-a lungul coridorului, nestiind exact unde, insa nu mai voiam sa ii vad pe nici unul din ei. Am traversat aripa vestica, am coborat scarile in graba si am dat busna pe usile ce duceau afara. Nu m-am oprit decat in apropierea grajdurilor cu cai.

M-am ascuns in spatele grajdurilor, incercand sa plang cat mai incet, astfel sa nu ma poata auzi nimeni. Mainile imi tremurau in timp ce scancetele imi ieseau din gat. Obrajii imi erau umezi si ma ardeau, in timp ce ceva inauntrul meu se fransese. Nu imi puteam scoate imaginea celor doi sarutandu-se. Nu voiam sa o accept si nu voiam sa cred ca fost real.

Drakor nu ar fi sarutat-o niciodata pe regina, nu ar fi avut niciun interes fata de ea, mai ales dupa toate problemele pe care I le-a facut. M-am linistit, aducandu-mi aminte de dansul nostru din seara balului, facandu-ma sa zambesc sis a-mi doresc ca acea noapte sa nu se mai fi terminat. Modul in care ma tinea de mana in timpul pasilor de dans, muzica, si vocea lui, toate se imbinasera atat de bine...

Mi-am sters lacrimile, umplandu-mi sufletul ranit cu ura. Ura pentru regina, careia nu ii era de ajuns ca avea la picioarele ei deja doi printi, si cine stie cati altii, e ail voia si peDrakor pe deasupra. Nenorocita! Aveam de gand sa o distrug. Aveam de gand sa o fac sa sufere sis a simta aceeasi durere pe care am simtit-o si eu acum.

M-am ridicat de jos, tragandu-mi nasul si incercand sa imi revin in urma plansului. M-am indepartat de grajduri dorind sa ma intorc la castel si sa ma incui in camera mea, cand am zarit undeva la douazeci de metri cativa soldati condusi de un barbat in negru. Recunosteam acea haina militara neagra, cat si acel mers dintr-o mie. Era Drakor, alaturi de Jacopo si aproximativ douazeci de soldati. I-am privit curioasa indepartandu-se de locul unde ma aflam si indreptandu-se inspre garnizoana soldatilor.

Zona era destul de libera avand in vedere ca era trecut de miezul zilei si ma asteptam sa ma acosteze vreun slujitor sau paznic, insa am prins cale libera si i-am urmarit indeaproape pe soldati, tinandu-ma dupa ei ca scaiul de ei. Ce naiba facea Drakor aici? In urma cu o ora fusese cu regina...

Au inaintat inspre garnizoana, care era mai mult o fortareata de antrenamente cat si locul unde dormeau soldatii. Intrucat Rolifer avea si o zona montana, aerul rece ce venea dinspre muntii din apropiere ma facea sa tremor. Nu era bine ca o fata sa intre in garnizoana, dar trebuia sa aflu ce naiba se petrece.