Personaje: Tania și Cătălin
Ploaia lovea cu putere mașina Taniei, care mergea cu viteză redusă, fiindu-i imposibil să zărească prea multe. Avea carnet de trei ani, însă era prima dată când o furtună o prindea în timpul șofatului. Nu erau foarte multe mașini în jur, dar asta nu o liniștea căci părea că vremea se înrăutățește. Zărise în partea dreaptă luminile unei case, dar nu zărea niciun drum ca să ducă mașina până acolo. Era doar un fel de parcare mică, unde Tania oprise mașina.
Îi era frică să conducă pe o astfel de vreme, așa că o mică pauză era cel mai bun lucru. Se speria la fiecare tunet auzit și la fiecare fulger văzut, așa că ieșise repede din mașină și se îndreptă înspre casa. Dar ajungând mai aproape observase că era o fermă. Intrase și își scutură hainele care erau pline de apă. Tresare brusc când ușa se deschide în spatele ei și își face apariția un bărbat înalt, cu o pereche de pantaloni de trening și un maiou.
-Tu cine ești? întrebă el plimbându-și privirea pe corpul ei.
-Tania. Scuze că am intrat, dar nu puteam conduce pe vremea asta. Inițial am crezut că e o casă, spuse ea lăsând privirea în jos.
-Stai liniștită, eu sunt Cătălin. Am o rulotă în spate, hai mai bine acolo, aici e destul de frig.
Tania îl ascultă și îl urmă. Rulota nu era deloc mare, cu mult efort reușeai să te învârți doi oameni în ea. Avea un pat, o mică bucătarie și un radiator.
-Eu voiam să mâncăm, tot ce știu să fac este omletă.
-Stai calm, nu îmi e foame.
-S-ar putea să ai nevoie de mâncare, pentru energie.
-Energie pentru ce?
-Condus, răspunsese Cătălin cu un zâmbet subtil în colțul gurii.
Ambii se așezără pe pat, el cu farfuria în mână. Din cauza lipsei de spațiu, distanța dintre ei era aproape inexistentă. Aflase că ferma este a părinților săi, iar el venise pentru câteva zile aici, deoarece ai lui erau plecați în vacanță. Un moment de liniște apăruse între cei doi, timp în care luase în furculită o bucățică din omletă și o întinde înspre buzele sale.
-Ți-am spus că nu îmi e foame, șoptește aceasta privindu-l fix în ochi.
-Mănâncă, spune el cu jumătate de glas
O cuprinde cu reținere, iar puțin ketchup îi rămâne pe buze. Așteaptă să termine de mestecat, timp în care lasă farfuria pe podea și după îi șterge cu un șervețel buzele. Tania îi urmărește mâna în timp ce lasă șervețelul aștepând să se întâmple ceva mai mult. Nu dureză mult și de data aceasta degetul lui mare înlocuiește șervețelul și îi atinge buza de jos.
-Ai buzele foarte moi, spune el în timp ce se aproprie tot mai mult de fața ei.
Își lipește nasul de obrazul ei, iar ea scapa un oftat printre buze, lucru care îl face să cedeze, sărutânu-se. Tania se întinde pe spate trăgându-l pe el deaspura și nu ratează clipa să îi scoată maioul de pe el.Nici el nu pierde timp și o scapă de bluza de pe ea. Se lasă în jos, aspura sânilor ei pe care îi frământă, tachinându-i sfârcurile.
-Dacă te doare ceva să îmi spui, spune el trăgând pantalonii de pe ea.
Începuse să îi sărute piciorul de la gleznă, urcând până lângă feminitatea ei. Începuse să depună presiune pe clitorisul ei. Mușca, lingea, săruta, toate astea făcând-o pe Tania să geamă, lucru care îl excita foarte tare. Când simți că este aproape, își încolăci picioarele în jurul gâtului său, iar el începuse să își frece penisul prin pantaloni, deoarece era prea excitat de sunetele ei. Orgasmul o lovi puternic și picioarele începuse să îi tremure, iar el le masa ușor pentru a le calma.
Cătălin îi aruncă un zâmbet pe fugă și se ridică la nivelul ei pentru a o săruta. Cât Tania reușise să îi lase în jos pantaloni și boxeri el își pusese un prezervativ, iar acum penisul lui se freca violent de zona dintre picioarele ei. Tania îi cuprinsese penisul în mână și introdusese capul acestuia în vaginul ei.
Începuse să se miște repede în interiorul ei, ridicându-i un picior pe umărul lui. Mișcările dure făceau ca sânii Taniei să se miște cu putere, iar gemetele din gura celor doi nu era lipsite. Când îi lovise orgasmul, se lăse deasupra ei, așteptând să li se calmeze respirațiile.
-Am o idee, spuse după ce își recăpătă respirația ridicându-se în șezut, ajutând-o și pe ea să se ridice. Eu mai stau aici două zile. Poți rămâne cu mine și pe urmă te duc eu acasă.
Ea nu spuse nimic, doar îi oferise un zâmbet subtil, pe care el îi considerase un da absolut.
