Personaje: Iulia și Fabian
Era deja a patra săptămână de antrenament pentru Iulia și simțea că la final îl va omorî pe Fabian. Întâi, pentru că ura aroganța și aerul de superioritate de care dădea dovadă și a doua oară, pentru că deși nu îi plăcea asta tot nu se putea abține în a nu își strânge coapsele când îl vede. Nu putea fi ipocrită, era superb. Însă caracterul...
Mereu părea pregătit să se certe, se credea cel mai bun, era un îngâmfat mai pe scurt. Iulia îl alesese pe el ca antrenor, deoarece avea cele mai bune rezultate în toți anii de când antrena. Programele de antrenament variau în funcție de ce își dorea fiecare, iar ea optase pentru un program de o lună și jumătate. Deci încă două săptămâni și scăpa de figurile lui.
-Bună dimineața, spuse ea apropiindu-se de Fabian.
-Ai întârziat, spuse el punându-și mâinile în șold.
-Trei minute, adăugase ea, dându-și ochii peste cap.
-Tot întârziat se numește.
Iulia nu mai adăugase nimic și se pusese pe covorașul din fața lui, începând să facă abdomene. Însă nu apucase să termine primul set căci ceasul ei inteligent o anunțase că primise un mesaj, de la șeful ei, care îi cerea de îndată să ajungă la firmă. Iulia se ridică și îi explică lui Fabian situația.
-Și antrenamentul să se ducă dracu, nu?
-Nu e vina mea că nu îl mai pot continua. Nu ești disponibil în altă zi ca să îl reluăm?
-Dar tu crezi că îmi programez viața după cum pot alții? Nu am timp liber zilele următoare. Dacă vrei deseară să vi cu jumătate de oră înainte de a închide sala.
-E ziua mamei mele, nu o să pot.
-Atunci săptămâna viitoare.
Iulia plecase repede la birou și rezolvase documentele. Se întorsese acasă, făcuse un duș fierbinte, mâncase ceva și făcuse un mic maraton de seriale, o sunase pe mama ei.
-Ai nevoie să mai aduc ceva pentru masă?
-Iubita, cred că vom amâna petrecerea, căci mă încearcă o răceală.
Deci planurile ei erau anulate și putea recupera antrenamentul. Însă mai era un sfert de oră până se închidea sala. Știind că Fabian va comenta alesese să meargă totuși, pentru a nu pierde antrenamentul. Când ajunsese în fața săli, Fabian ieșea cu băiatul pe care îl antrenase.
-Ți-am zis cu jumătate de oră mai repede.
-Și dacă a-și fi putut aș fi venit. Dar nicio problemă, o să fac exercițiile singură.
-Nu pot să te las singură. Poate distrugi ceva aparatură.
Iulia își dăduse din nou ochii peste cap și îl urmă pe Fabian în sală.
-Pentru că ne apropiem de finalul colaborării noastre va fi un antrenament mai în forță. Așa că sus pe banda de alergare.
Iulia nu comentase și începuse antrenamentul. Alergase preț de cinci minute, după care el îi spuse să se plimbe pe bandă.
-Am zis să te plimbi, nu să mergi ca melcul, spuse el nemulțumit de viteza cu care se plimba.
-Nu mă mișc încet.
-Doamne sper să nu te bat, spuse acesta exasperat.
Îi spusese să se mute mai în față, iar el se urcase în spatele eu pe bandă, arătându-i cât de repede trebuia să fie plimbare. Însă banda era mică, iar fundul ei aproape că se freca de el.
-Bun, jos, bara de tracțiuni.
-Nu am mai făcut până acum.
-Totul are un început.
-Dar nu ajung, se plânsese ea constatând că bara era prea sus pentru ea.
Fabian oftase și se poziționase în spatele ei, astfel că, când ea sărise el o împinsese în sus. Începuse să facă tracțiunile, iar el venise în fața ei, spunându-i cum ar trebui să le facă corect.
-Fabian nu mai pot, deja mă dor brațele.
-Nu te mai plânge.
-Dacă nu mă ajuți să mă dau jos sar.
De data asta rămăsese în fața ei și îi făcuse semn să se lase în brațele lui. Îl prinsese cu mâinele după gât și cu picioarele îi încolăcise mijlocul. Însă când dorise să coboare din brațele lui, mâinile lui o prinsese de șolduri, trăgând-o și mai mult înspre el. În același timp micșoraseră spațiul dintre fețele lor și buzele lor se gustau cu plăcere.
În timp ce era în brațele lui, Fabian se deplasase înspre unul dintre covorașele pentru exerciții și o întinsese sub el, fără să rupă sărutul. Știind că nu venise direct cu echipamentul pe ea îi rupsese bustiera. Continuând sărutul, degetele lui începuseră să îi tortureze sfârcurile. Iulia începuse să geamă în timpul sărutului și își dusese mâinile înspre umflătura din pantalonii domnului antrenor. Își băgase mâna direct în boxeri și descoperise un penis mare, tare și catifelat.
-Să știi că îmi voi păstra atitudinea dură de la antrenamente, spuse el ridicându-se de pe ea, dându-i jos pantalonii.
-Nici nu vreau să fi altfel.
Fabian își coborâse pantaloni, iar chiloții ei îi ferise într-o parte. Deși Iulia se aștepta să intre în ea, el și aplecase capul până limba lui ajunsese în cel mai sensibil loc al ei. Senzațiile pe care le simțea era de nedescris, tot ce putea face era să geamă și să se joace în părul lui.
Își ridicase capul dintre coapsele ei și își apropie penisul de intrarea în ea. Prima dată mângâiase capul de umezeala care acoperise zona ei intimă, apoi o pătrunsese dur. Iulia urlase când îl simțise în ea. Era gros și mare, iar deși știa că va fi dur, impactul o luase prin surprindere. Și mișcările erau la fel de dure și de intense.
-E prea mult? întrebase el devenind grijuliu.
-Nu ahh, spusese ea.
Fabian își linsese două degete, pe care apoi le dusese înspre buzele ei pentru a le linge și ea, iar apoi începuse să se joace cu clitorisul ei. Toate senzațiile erau mult prea intense pentru ea și deși voia să îl atenționeze de sosire orgasmului nu putea rosti niciun cuvânt. Singurul ei advertisment fusese o strângere de mână, iar vaginul ei începuse să se contracte în jurul lui.
Fabian își scosese penisul din ea lăsând-o pentru moment să își revină.
-Trebuie să plecăm, spuse el începând să își rearanjeze hainele. Femeia de la curățenie ar trebui să apară.
Iulia începuse și ea să se îmbrace, iar în cinci minute erau ieșiți din sală.
-Tu nu ai terminat, spuse ea în timp ce se îndreptau spre parcare.
-Știu, dar avem toată noapte la dispoziție, adăugase îndreptându-se spre o mașină, deschizând portiera dreaptă. Urcă!
