Personaje: Carina și Bogdan
-Bună ziua domnișoară.
-Bună ziua.
Niciodată Bogdan, bodyguard-ul Carinei, nu îndrăsnea să îi rostească numele. O relație de respect, rece, atât era între ei. Când Bogdan se angajease la familia Tudorache sperase să păzească casa sau chiar pe tatăl Carinei, însă se procopsise cu o adolescentă de optsprezece ani.
Dar Carina era captivată de prezența lui, deși îl vedea cum își dă ochii peste cap când aude că trebuie să o însoțească la cumpărături, salon, și așa mai departe.
Familia Tudorache luau cina în salon. Avusese multe afaceri care îi făcuse una dintre cele mai bogate familii.
-Bogdan? strigase mama Carinei lăsând tacâmurile jos.
-Da doamnă, rostise el intrând în camera de zi.
-O să o însoțești pe Carina la cumpărături în seara asta.
-Cumpărături? întrebase Carina nedumerită.
-Mâine familia Simionescu dau o petrecere privată și suntem invitați. Trebuie să îți cumperi o rochie elegantă.
Bogdan își dăduse ochii peste cap, gest care nu îi scăpă Carinei.
Era considerat cel mai bun, așa că după cină doar el urcă în mașină cu Carina. Din fericire avea voie să conducă singură mașina. Tăcerea din autovehicul era apăsătoare iar ea dorea să aibă mai multe discuții cu el decât cele de politețe.
-E foarte cald, spuse ea încercând să facă conversație.
Însă el doar oprise căldura din mașină fără a scoate un cuvânt.
-Chiar sper să găsesc o rochie potrivită pentru petrecere.
-Cu siguranță o vei face, adăugase el cu plictiseală în glas.
-Ce crezi că le-ar plăcea celorlalți?
-Dacă mergi pe clasicul sexy nu vei da greș.
-Dar trebuie ceva elegant, spuse ea nedumerită de comentariul lui.
-Am cam observat cum e cu eleganța la voi, spuse el mai mult ca o șoaptă, însă Carina îl auzise.
-Ce vrei să spui?
-Uitați domnișoară, niciunul nu ne simțim comfortabil unul cu celălalt și sunt sătul de aceste discuții de căcat doar din politețe. Propun să mergem în liniște restul drumului.
Carina îi respectase dorința și își luase complet gândul de la el, ba chiar orgoliul ei o făcuse să devină arțăgoasă.
-Așteaptă-mă în mașină, spuse ea în timp ce își dăduse jos centura. Nu vreau să te indispun și mai mult.
-Însfârșit suntem de acord, spuse el făcându-se mai comod pe scaun.
Intrase în magazinul ei preferat și începuse să se uite la rochii fără niciun chef.
-Vă pot ajuta? întrebase un domn apropriindu-se de ea. Sunt Toma, proprietarul magazinului. Doriți o rochie elegantă?
-Da, aș dori, spuse cu un zâmbet forțat pe chip.
Toma îi recomandă câteva rochii și o conduse spre cabinele de probă.
-Acum dumneavoastră puteți să le probați, iar dacă doriți pot să aștept în fața cabinei pentru a vă oferi părerea mea umilă și poate a vă ajuta.
-Sigur mulțumesc, adăugase ea trăgând perdeaua la cabină.
Ieșise cu prima rochie, însă Toma spusese că nu se așează bine pe umeri. La a doua, lungimea nu era potrivită. Când dorise să o îmbrace pe a treia, cineva intrase cu ea în cabină.
