Personaje: Felicia și Marius
-Cu tot respectul, ați fost de căcat astăzi, spuse Felicia intrând în biroul procurorului, care asistase la cazul în care era implicată și Felicia.
-Asta crezi tu în calitate de avocat, poate a ieșit feminista din tine și din cauza asta ți se pare nedrept, comentase el neluându-și ochii de pe documentele din mâinile lui însă schițând un mic zâmbet.
Mai devreme avusese loc un proces de divorț, în care s-au împărțit toate bunurile. Felicia o reprezenta pe soția în cauză, care dorea să rămână cu toată casa. Însă decizia finală a lui Marius îl făcuse pe fostul soț al clientei Feliciei câștigătorul procesului. Dar privind partea bună ea rămâne cu un apartament. Însă Felicia se alegea cu o altă înfrângere, ceea ce îi rănea orgoliul.
Cât despre modul de adresare a celor doi, în majoritatea cazurilor foloseau pronumele de politețe, dar acum Felicia era furioasă peste măsură.
-Fi sincer cu mine, adăugase ea poziționându-se în fața lui.
-Mereu sunt sincer, rostise el lăsând foile pe masă.
-De ce mă urăști?
-Te urăsc? Eu? Cum ai concluzionat asta?
-Niciodată când am avut un proces sub supravegherea ta nu mi-ai dat câștig de cauză, replicase ea gesticulând cu nervozitate.
Până la urmă așa îi scădea procentajul proceselor câștigate.
-Pentru că partea ta nu merita câștig de cauză.
-Normal că am meritat să câștig procesul, ripostase ea. Și astăzi meritam să câștig. Clienta mea merita să câștige.
-Asta din punctul tău de...
-Dar lasă-mă în pace cu asta. Fi bărbat adevărat și recunoaște că ai fost un nesimțit care voia orice, dar să nu câștig eu.
Brusc, pe ea o cuprinsese o rușine și o jenă nemaivăzute. Se mai certase cu el tot din aceleași motive, dar acum și ea realizase că întrecuse măsura.
Marius o privise mai profund ca niciodată pe Felicia, iar ea resimțise asta simțind un fior pe spate. Se ridicase de la birou și mersese să închidă ușa, care era semideschisă de când intrase domnișoara avocat. Ea se rotise pe călcâie pentru a îl vedea ce face. Rotise cheia și își întoarse chipul spre ea.
-Ce faci? întrebase ea nedumerită, începând să simtă o stare de disconfort.
Se apropie înspre ea, dar ea făcea pași înapoi până se lovise cu fundul birou. Ajunsese până în fața ei și își poziționase mâinile pe birou.
-Crezi că nu sunt un bărbat adevărat? îi pusese această întrebare cu fața ilegal de apropiată de a ei.
-Eu, începuse ea să vorbească însă se opri când cu dosul palmei îi mângâie încet gâtul, pe linia pulsului.
Luând-o prin surprindere, o cuprinsese cu mâna de partea din spatele a gâtului și, mult prea repede pentru a avea timp să proceseze ce se întâmplă, o întoarse cu spatele la el.
-Apleacă-te până îți lipești obrazul de birou, șoptise el în urechea ei.
Prima dată rămăsese surprinsă și își întorsese privirea înspre el. O lăsă câteva minute să îl privească, după care își poziționase două degete pe bărbia ei și îi întoarse capul în față cu mișcări lente.
-Am spus să te aplici, șoptise el din nou.
Și atunci îl ascultase. Îi pusese mâinile pe umeri și începuse să îi maseze corpul. Ajunsese deasupra fundului și spre nemulțumirea ei nu îi oferise atenție deloc. În schimb își împinsese șoldurile în față, făcând ca zonele lor intime să se atingă printre materiale hainelor.
Își strecurase mâna între corpurile lor ridicând rochița mulată de pe șoldurile ei. Apoi lăsă un deget să alunece ușor peste materialul dantelat al chilotului.
-Ești udă, remarcase el mulțumit.
Era foarte sigur că el o adusese în acest stadiu. Luând-o prin surprindere îi rupse lenjeria, arucând-o undeva prin spatele lui. Îi mângâia zona intimă. Felicia își ridică obrazul, sprijinindu-se cu bărbia de birou.
-Ridică-te, ordonase el poruncitor.
Se conformase și se întoarse cu fața spre el. El îngenuncha-se în fața ei și îi pusese piciorul pe umărul său. Acum toată atenția lui era asupra feminității ei. O devora. Cu ajutorul a două degete îi despărțise faldurile moi pentru a îi putea gusta mugurașul. Iar alt deget se strecurase în interiorul ei, făcând cerculețe. Toate acestea o făceau să se simtă divin.
Dar priveliștea pentru ambii era superbă. Felicia vedea cum, unul dintre procurori, poate cel mai frumos și sexy pe care îl cunoștea ea, o gustă, sorbind din ea toată puterea. Marius se bucura văzând ochii dați peste cap ai doamnei avocat. Dar până să îi zărească privirea, ochii lui observaseră sfârcurile ei care se vedeau prin materialul rochiei. Nu avea sutien și asta il înebunea.
-Ești aproape? întreba-se el dezlipindu-și buzele dar continuând să o penetreze cu un deget.
-Da, șoptise ea nefiind capabilă să spună mai mult.
Dar dintr-o dată el se ridicase, întorcându-se la locul lui pe scaun.
-Ce faci? întrebase ea rămânând cu ochii în soare.
-Doar bărbații adevărați pot produce orgasme, spuse trăgânu-i cu ochiul.
Felicia trebuia să scape de toată presiunea dintre picioarele ei. Așa că se dusese înspre el și se urcă în brațele lui. Începuse să își unduiască șoldurile în brațele lui, lăsându-și mâinile să rătăcească prin părul lui. Nici el nu mai opusese rezistență, căci cineva abia aștepta să întâlnească vaginul cald al Feliciei. Își desfăcuse repede șlițul, își rulă un prezervativ și intrase în ea. Mișcările erau puternice, amâmdoi fiind excitați până peste cap. Deși nu era virgină, era foarte strâmtă și asta le oferea plăcere și mai multă
Nu durase mult și valurile plăcerii îi cuprinse pe amândoi. Marius intuise că Felicia își va striga plăcerea, așa că îi acoperise gura cu o mână. Cât timp le reveneau respirațiile la normal, ea era încă în brațele lui.
-La acest proces, spuse ea ridicându-și privirea sper el, ai câștig de cauză.
Drept răspuns, domnul procuror îi oferise un zâmbet atrăgător și îi captivase buzele într-un sărut.
