Spune-mi că mă iubești!

Prolog

 "Viața înseamnă suferință. Să supraviețuiești suferinței este să găsești sens în aceasta."

– Nietzsche

       Nu credeam că voi înțelege vreodată ceea ce înseamnă cu adevărat acest citat. Oricât de deștept credeam că sunt, pur și simplu nu reușeam să cuprind vastitatea gândurilor referitoare la această simplă construcție. Asta până când am simțit-o pe propria-mi piele. 

     Omul tinde să aibă un caracter imprevizibil și spontan, chiar dacă de multe ori, acel caracter ne bagă în probleme. Pur și simplu vrem să simțim chiar și preț de doar câteva clipe, gustul dulce al incertitudinii, renunțând la comfort, și fără a ne gândi la consecințe. Ciudat, nu? Reușim adesea să ne depășim propriile bariere impuse, doar de dragul a ceva ce nu este sigur. Însă o facem, iar asta fără să fim obligați de cele mai multe ori.

     O facem de dragul acestui joc numit "viață". Continuăm pur și simplu să fim simpli pioni în propriul nostru curs existențial, cu toate că am vrea să ne preluăm frâiele destinului. Dar nu putem. Putem doar să ne revoltăm puțin, dar nu să schimbăm ceea ce ne este rezervat deja. Îți este scris să suferi? Atunci cu siguranță o vei face, cu toate că  vei încerca să schimbi asta. Vei începe să te lupți cu propria umbră, doar pentru a îți mai lăsa puțină lumină. Îți vei da seama într-un târziu, că nu ai o altă putere decât să urmezi calea predestinată. 

      Îți vei lăsa inima să plângă cu lacrimi de sânge, iar sufletul să îți șoptească țipete de durere. De ce? Fiindcă vei pricepe: omul, în definiția sa, este poarta către Rai. Dar pentru a ajunge acolo, trebuie ca mai întâi să se lupte cu Iadul. 

     Suferința este ceea ce ne definește, ceea ce ne îndeamnă de multe ori să acționăm nebunește. Spunem cu mândrie că avem propriile noastre însemnări, dar în realitate, suferința este cea care stăpânește trupul, mintea și sufletul nostru. Tot ea ne îmbată în dulcele amar, tot ea ne aruncă în văzduh. Și ghici ce? Cu cât pricepi mai repede acest lucru, cu atât mai repede agonia ți se va sfârși.

_____

Un scurt prolog:) Nu e prea cine știe ce și mai mult ca sigur îl voi reface cât de curând, dar e ok momentan:) 

Vă aștept părerile și sper să ne revedem în continuarea acestuui drum, în număr cât mai mare:)

Voi începe probabil să postez aici după vreo două săptămâni, după ce voi termina de editat primul volum și de finalizat o altă carte de pe celălalt cont<<♡