Spune-mi că mă iubești!

Capitolul 15- "Nu mă pot abține să nu fiu tot mai curioasă cu privire la el"

Lia

•••

    — S-a întâmplat ceva? mă întreabă băiatul din fața mea și eu doar zâmbesc, încercând să nu arăt cât de agitată sunt de fapt.

     — Nu, de ce crezi asta? întreb la rândul meu, în timp ce iau un loc pe canapea, privindu-l pe Seb, în timp ce acesta doar își aruncă privirea peste alte foi.

    Arată obosit. Este obosit. Și cu toate astea, pare mai mult decât fericit să facă asta; să se suprasolicite.

      — Nu prea mă vizitezi la locul de muncă. Credeam că e ceva urgent, spune și apoi ia o gură de cafea, iar eu doar inspir adânc.

     Da, este important. Este important să aflu câte ceva de la el. Dacă credeam că voi fi în stare să aflu câte ceva despre Arax fără ajutorul lui Seb, mi-am dat seama că am greșit mai mult decât aș fi crezut că o pot face. Am încercat să îi aflu măcar adresa, iar Beck și Hailey au căutat la rândul lor, dar degeaba. Blondul nu paresă fie foarte popular.

    — De fapt, ar fi ceva ce aș vrea să discut cu tine. De fapt, am nevoie de ajutorul tău, recunosc într-un final, iar imediat prietenul meu cel mai bun își îndreaptă atenția înspre mine, lăsând foile la o parte.

      După ce voi rezolva puțin cu misterul ăsta, mă voi asigura că Seb va avea parte de niște odihnă. Arată mai mult decât obosit, iar asta nu poate decât să mă îngrijoreze din ce în ce mai mult. Adică, înțeleg că este suprasolicitat din cauza muncii, dar ceva îmi spune că nu este doar asta. 

     — Spune atunci, Lia. Știi bine că te ajut cu mare plăcere dacă pot, replică la rândul lui, iar imediat după aceea, mă ridic de pe canapea, apropiindu-mă de el.

     Poate ar fi trebuit să păstrez distanța dintre noi doi. Poate în modul ăsta aș fi fost în stare să întreb mai multe, însă e cam târziu să mă întorc acum.

     — Vreau... vreau să mă întâlnesc cu prietenul tău, Arax. Ai cumva adresa lui? îmi încerc norocul, iar atunci când observ cât de rigid devine, presimt deja că nu voi scoate prea multe informații de la el. 

      Da, Hailey a avut dreptate când a spus că voi încerca degeaba.

     — Lia, el nu e prieten cu mine. Și nu ar trebui să te întâlnești cu el. Nu e... nu e cine pare a fi, este o persoană rea. Stai departe de acum înainte.

     Mă încrunt nu foarte subtil. Sunt nemulțumită fiindcă folosește tonul ăsta cu mine, de parcă aș fi un copil ce nu se poate proteja singur, de parcă aș fi pur și simplu un animal fără putere. În plus, de ce vorbește astfel despre el? Nu l-am întâlnit de prea multe ori, dar cu toate astea, nu am simțit nici măcar o clipă că blondul ar putea fi o persoană rea. Ceva nu m-a lăsat să îi dau acest titlu.

     — El pare să te considere prietenul lui, totuși, insist, cu toate că maxilarul încordat a lui Seb îmi spune că ar trebui să mă opresc.

      Dar nu vreau. Trebuie să insist, iar și iar, până voi afla măcar de ce pare să nu îl suporte. Orice informație, oricât de mică ar fi, m-ar putea ajuta.

      —  Lia, de ce te interesează atât de mult? Ți-am spus, stai departe de el. Subiect încheiat! ridică tonul și își concentrează din nou atenția asupra foilor din fața lui, în timp ce eu îmi încleștez pumnii, mai mult decât iritată.

     Nu e vorba doar despre faptul că nu vrea să mă ajute. E vorba despre felul în care se comportă cu mine, mai ales de la acel accident. Îl înțeleg că vrea să mă protejeze, dar a devenit mai mult decât protectiv. A devenit parcă obsedat. Nu sunt atât de imatură,încât să nu îmi pot purta singură de grijă.