Spune-mi că mă iubești!

Capitolul 28- "Poate în viața asta, nu poate exista o Lia, lângă un Arax"

Arax

•••

        — Lia, spune ceva! 

    Bruneta îl privește pe Seb de parcă ar fi un zid. Îmi este teamă că acel nemernic i-a spus motivul pentru care a ajuns la închisoare.

     Ce dracu mă gândesc? Mai mult ca sigur i-a spus!

        — Seb, ce se întâmplă? îl aud și pe Kyle, dar nimeni nu se întoarce înspre el, cu intenția de a îi explica.

     Cu toate că nu prea este parte din toată discuția asta, a insistat să fie aici. Și atât eu, cât și Seb, nu am mai avut timpul să ne certăm pe tema asta. Iar Lia, mai mult ca sigur nu a mai avut puterea să o facă.   

       — De ce? bruneta reușește să șoptească, fără să arate vreo emoție.

     Inima mi se strânge ghem. Mă simt vinovat. De fapt, nu. Sunt vinovat.

     Ar fi trebuit să am mai multă grijă de ea. Ar fi trebuit să o protejez exact în acea zi. Nu am fi ajuns aici, dacă aș fi știut să îi fiu aproape.

       — De ce, Seb? Chiar trebuia să îmi ascunzi așa ceva? 

     Îl văd pe brunet cum încearcă să o ia în brațe, însă Lia se ridică de pe canapea, dându-se doi pași în spate. 

       — Nu mă atinge. 

     Trei cuvinte. Trei cuvinte care sunt clar precum niște cuțite pentru Seb. Știu asta fiindcă le-am simțit și eu. Nu doar o singură dată.

        — Nu te cunosc. Nu mai cunosc pe nimeni. Nici măcar pe mine. 

     Mă apropii de Lia, vrând să îi arăt că nu este singură. Sperând ca măcar brațele ei să fie deschise pentru mine, dacă pentru prietenul ei cel mai bun nu sunt. Dar privirea pe care mi-o aruncă, mă face să rămân pe loc, înghețându-mi sufletul. 

       —  Lia, te rog, ascultă-mă. Nu ți-am spus fiindcă am încercat să—

       — Să mă protejezi, nu? îmi taie din cuvinte, apoi se uită din nou la Seb. Amândoi ați încercat să mă protejați, nu?

       Încerc să fiu cât mai calm. În momentul de fațăă, Lia ar avea dreptul să ne dea și câte o palmă.  Poate nu a fost cel mai bună decizie să îi ascundem ceva atât de important, dar am crezut că nu ar fi nici mai indicat, să îi spunem ceea ce a făcut acel monstru, mai ales după ce doctorul a subliniat să o ferim de stres.

      Ceea ce nu prea am reușit, după cum se poate vedea.

     — Chiar crezi că am fi putut? Lia, te așteptai să venim pur și simplu la tine, după ce ai suferit un accident, după ce doctorul a spus că trebuie să te ținem departe de stres, și să spunem că monstrul ăla care ar fi trebuit să îți fie precum un tată, te-a violat?

       Mă uit la Seb, abținându-mă din a îl lua la bătaie chiar în momentul ăsta. Nu am idee cum a fost în stare să țipe la brunetă, mai ales în momentul de față, mai ales cu o alegere atât de proastă de cuvinte. Da, știu că este și pentru el la fel de greu cât și pentru mine, toată situația asta, dar asta nu înseamnă că se poate manifesta astfel.

       Bruneta e deja destul de obosită din cauza acelui nemernic. În loc să îi vorbească cu mai mult calm decât de obicei, el își pierde cumpătul? La naiba, Seb! 

    — Și a fost mult mai simplu să mă minți, nu? A fost cea mai ușoară cale să privești cum mă simt prinsă în întuneric, nu? Lia îl întreabă pe un ton plat, ca mai apoi să mă privească pe mine. Vreau să vorbim doar noi doi. Putem ieși până afară, te rog?