Vie printre morti

Înstrăinarea.

Eram în fața oglinzi, îmi treceam peria prin păr. Aveam senzația că cineva era în spatele meu, că mă urmărește. Înghit nodul din gât, cobor scările, îmi iau rubsacul și urc în mașină cu tata.

În fața liceului îi observ "prieteni mei" dacă îi puteam numi așa.

- Ești sigură? Nu mai bine stai și azi acasă? ~tata~

- Da! E OK! ( deschizând portiera )

Offff... Oftez adânc.

Râmân o clipa pe loc cât să prind curaj să fac un pas înainte. Justin și Laura erau la mesele de piknic, aflate în curtea liceului. Așa numiți "strigoi" nu îmi dădeau pace, mă tot urmăreau cu privirea.

- Faye!!

Era Cassy, las capul în pământ și intru repede în liceu. Cineva mă ajunge din urmă, mă atinge pe umăr și mă întoarce brusc.

- Faye ! De ce, fugi? ~Cassy~

- Dă-mi drumul mâncătoare-o!

O îmbrâncesc, întorcândumă în viteza vrând să îmi continui drumul. Nu am reușit, am intrat direct în Seby ,era însoțit de Sara și Alex.

- Ce se întâmplă aici? ~Seby~

- Dispari! ~Eu~

Îmi fac loc și trec pe lângă ei. Îmi era scârbă, eram conștienta că un asfel de secret nu putea să mi-l spună. Dar totuși nu trebuia sa mă accepte în grupul lor.
........................................

- Cassy, ce sa întâmplat? ~Alex~

- Stie! ~Cassy~ ( îi dădeau lacrimile )

- Ce, Cassy? Ce știe? ~Sara~ ( se răsti)

- Că suntem vampiri! Mi-a zis mâncătoare! ~Cassy~

Seby, era agitat. Nu era el, într-un cuvânt.

- La naiba! Cum a aflat? ~ Alex~ ( bușind cu pumnul în perete)

- Seby, ești bine? ~Sara~

- Voi fi ! Trebuie să vorbesc cu Faye. ~ Seby~ ( plecând nervos )

- Sebastian! Unde ai...... ~ Sara~

- Lasa-l! O iubește! ~Cassy~

- Ce face? ~ Alex ~
..........................................

Eram lângă vestiar, mă pregăteam de oră, când cineva îmi închide ușa de la vestiar.

- Unde credeai că fugi? ~Seby~

Parul lui ciufulit brunet, ochii caprui deschiși, pielea foarte albă ieșeau mai bine în evidență în lumina slabă de pe coridor. Aveam un impuls de al strânge în brațe și de al săruta.

- Cât mai de parte de tine!

Mă apropiasem de el, eram destul de aproape încât să îi simt respirația. Eram nas în nas, buzele noastre erau desparțite de câțiva milimetri. Mă prinde de brațe, mă strângea așa tare încât de abea mai curgea sângele prin vene.

- Lasă-mă!!! ( îndepartându-mă de el)

O iau la fugă, îmi las rubsacul lângă vestiar și îmi continui drumul. Părăseac curtea liceului și mă îndrept spre mini padurea de lângă liceu. Alergam de mai bine de 20 minute, chiar credeam că Seby, mi-a pierdut urma. Mă trânteac lânga un copac foarte bătrân, îmi strâng picioarele în brațe și încep să plâng.
Sunt o proasta! Cum de....de...mi-a trecut prin minte să îl sărut!? Cum?

Se lăsase brusc o liniște subită.

Era prea liniște. Mă ridic, mă scutur de pământ și o iau la goana prin pădure. Nu știam încotro mă îndreptam, stiam doar că vreau să plec.

- Faye, stai!

Mă oprisem, inima bătea cu putere, îmi mușc buza de jos și încerc să rostesc printe suspine ceva ce aducea cu:

- Ce vrei!?

- Nu îți fac nimic ! Vreau să vorbim. ( se apropia de mine )

- Crezi că sunt proastă să te cred!? ( o iau din nou la fugă )

Mă uitam în urmă și alergam, nu il mai vazusem dar nu m-am oprit. M-am întors cu spatele în direcția în care alergam, încetinisem, mergeam îngenunchiata, mâinile le tineam în jurul capului.

- Lasă-mă! Te rog!

Două brațe mă cuprinse, începusem să țip. Mă întoarce cu fața la el.

- Faye, gata! Ajunge! ( ștergându-mi lacrimile )

- Lasă-mă!

- Nu îți fac nimic rau!

- ............ ( cazusem în genunchi)

- Nu îi voi lasa să îți facă ceva! Ei sau cei din grup. Îmi pare rau că ai aflat în felul asta. Cum de.......stii? Cine ți-a spus?

- Am citit! ( înghițind în sec )

- Unde?

- Într-o carte, am gasit-o în vestiar! ( începusem iar să plâng )

- Gata! Ești cu mine! ( mă luase în brațe )

♥♥♥♥♥
Îmi cer scuze
Pentru
Eventualele
Greșeli.
:* ♥