Vie printre morti

Încrederea.

Pierdusem 2 ore deja, Seby mă ajută să mă ridic.

- Trebuie să ne întoarcem!

- .....hmm...ok!

Îl urmam, nu cunoșteam padurea, nu știam drumul înapoi spre liceu. Brațele le țineam strânse la piept, din când în când mai îmi dădeam o șuviță de par de pe ochii. Oftam din greu, știam că Seby nu îmi va face nimic rău, dar .......ce vroia să spună prin: nu îi voi lasa să îți facă rau.

-Cine?
-Strigoi! Elsa?

Îmi părea rau. Mă comportasem ca o ticăloasă cu Cassy, mă simțeam vinovată.

- Stai! ( oprindumă brusc)

- Seby, ce e?

- Taci!

Îmi era oarecum frică., de ce era așa agitat. Mă prinde de mână și mă trage cu putere.

- Trebuie să plecam, acum! Fugi!

Alerga foarte repede, nu puteam tine pasul cu el dar încercam, nu îmi dadea drumul la mână.

- Nu mai pot! Stai!

Nu mă asculta, picioarele îmi cedase, cazusem în genunghi, respiram greu.

- Ești bine!? Îmi pare rau!

Nu apucasem să raspund și cineva ne întrerupse.

- Ce draguț! Porumbei!

- Jeramy!

Nu mă ridicasem de jos, mă uitam la Seby, care parea extrem de iritat de prezența lui Jeramy.

- Seby? ~Eu~ ( nu mă băgase în seamă)

Jeramy, sarise din varful unui copac fix în fața lui.

- Ti-ai scos mâncarea la plimbare? ~J~ ( zambea ironic, uitanduse la mine)

- Ce vrei? ~S~

- Ce va spune oare sabatul când va alfa ca marele vampir Sebastian sa încurcat cu un om.? Trebuia să o termine Elsa în ziua aceea. ~J~

- Ticălosule! ~S~

- Nu știi cu cine te încurci! Prostule! ~J~

Jeramy, se retrase. Rămân din nou singură cu Seby, mă apropi de el, pun mâinile în jurul gâtului lui, îmi apropi buzele de obrazul lui și il pup.

- Ești bine?

- Da!

Nu era bine, simțeam asta dar nu insistasem pe acest subiect. Mi se părea momentul perfec să îi spun că il plac, am refuzat să îi spun, m-am îndepărtat 2-3 pași de el.
Offf....ne-am continuat drumul.

Ne-am reîntors la liceu. Cessy, ne vazuse, venise disperată spre noi.

- Mersi, doamne! Sunteți bine! Pe unde ați umblat? ~Cassy~

- Îmi pare rau! Cassy, îmi pare rau! ~Eu~ ( o strângeam în brațe )

- Mie îmi pare rau! Te-am bagat în razboiul nostru. ~Cassy~ ( plângea)

Seby, nu mai zicea nimic, se uita la mine si Cassy cum ne îmbrațișam. Era începutul unei frumoase prieteni dintre mine si Cassy, eram nerabdatoare să îmi povesteasca despre ea, mă refer la partea cu vampirul din ea.

Am plecat spre vestiare lasândul pe Seby singur. Vroiam sa rămân doar eu cu el, vroiam să vorbim despre cele întâmplate în padure.

Pe lângă noi trecuse restul grupului, nu schimbase nici un cuvânt cu Cassy, facuseră schimb doar de priviri, nu pareau prea încântați de prietenia mea cu Cassy.

Puteam să am încredere în Seby și Cassy, meritau o șansă.