Vie printre morti

19.

Eram pe acelaşi câmp, singură, mereu singură. O voce se auzea de nicăieri "Faye, am nevoie de tine! Vreau să te ştiu vie! FAYE!"

- Margo!?

Mă ridic şi încep să îl caut cu ptivirea, nu era.

- Margo!?

Începeam să strig mai tare, nu mă auzea nu avea cum. Mă trântesc în genunchi şi încep să plâng!

- Vreau să mă întorc! M-am rătăcit, m-am rătăcit!
..........................................

-Faye nu renunţ la tine!

Mă luase în braţe, plângea îi era greu să mă vadă în felul ăla. Îmi dase capul pe spate şi începuse să mă sărute, începusem să plâng. Începusem să trăiesc momentul, lacrimile îmi curgeau pe obraji, cu mâna stângă reuşisem să ne separ buzele.

- Ştiam că poţi!

Continuă să mă sărute, ţineam la el. Se aplecase peste mine, mâinile îi căzuseră pe picioarele mele.

- Mersi...că nu ai renunţat la mine!

- Nu o făceam!

În sărutul cu Margo chiar simţeam fiori, pe când cu Seby era sec, prea sec.

- Uită-te la mine! ( se oprise )

- Ce!?

- Bine ai venit vampirule!

- Ce!?

- Eşti ca noi, ca mine!

Un fior de frică îmi cuprinse corpul, nu credeam că voi fii vreodată ca ei

- Faye! Să ne întoarcem! Cineva şi acum plânge pentru tine!

- Cassy!? ( zâmbeam )

- Chiar ea! Ea te-a trasformat!

Îmi muşcasem buza, mă bucura ideea că Cassy era vinovată de transformarea mea.
Eram pe la jumătatea drumului, un impuls spontan îmi cuprinse corpul şi îi sărisem în braţe lui Margo.

- Mersi pentru tot! ( plângeam )

Înepuse să îmi sărute gâtul, îmi plăcea senzaţia şi dacă urma să se întâmple ceva între mine şi Margo nu aş fi regretat.

- Hai la mine! Sigur au adormit, îi vezi dimineaţă!

- Dar... Cassy!?

- E bine! Acasă nu te poţi duce, îl vei sfâşia pe taicătu, nu te poţi controla!

- Fuck!

- Mâine începem antrenamentul de auto-controlul!

- Bine! ( priveam în jos )

Era destul de ciudat, nu mai dormisem la un băiat până acum, dacă inima mai putea să bată cred ca ar fi ieşit din piept.

- Eşti Ok!? ( mă atinse pe umăr )

- Ăăăă....Da!

- Ăăăăăăă..bine ( zâmbea ). Intră! ( deschise uşa ).

Era destul de mare casa, mă uitam înprejur în speranţa poate mai locuieşte cu cineva.

- Fă-te comodă!

- Locuieşti singur!?

- Da!

Răspunsul de care îmi era frică, era destul de incomod să mă ştiu la Margo acasă.

- Nu te plictiseşti!?

- Mă ştii să mă plictisesc!? ( zâmbea )

- Am întrebat prima!

- Nu! Destul de des trece Luck pe aici.

- Eşti prieten bun cu Luck!

- Cei mai buni! Tu cu Cassy!?

- Îmi e dor de ea!

- Şi ei!

Se ridicase de lângă mine şi se duse în bucătărie, eram încordată vroiam să se termine cât mai repede noaptea asta.

- La ce film ne uităm!?

- Nu contează! Alege tu!

- Casa blestemată!?

- Ăăăăă... ( strâmbam din nas )

- Frică!?

- Nu!

- Atunci!? Dă-i drumu!

- Aşa mai merge!

Nu era un băiat rău, avea el felul ăla de a fi, de a părea un băiat rau dar nu era. Era dulce, drăguţ şi atent. "Care erau şansele să mă fi îndrăgostit de Margo!?"

- A început filmul!

- Linişte!

Era destul de bine momentan, bine poate îmi lase gura pe dinainte.
Tresărisem, nu mai puteam privi până la final filmul, închisesem ochii şi mă cuibărisem lângă Margo. Mă cuprinse cu mâna după gât, una din vechiile faze de agăţat.
După 5 minute de frică, filmul ajunge la partea aceea mai romantucă dintre cei doi.

- Poţi derula!?

- Nu îţi plac şcenele!?

- ..nu! ( hotărât )

- Ok!

- Mersi! Mă duc după floricele!

Reuşusem să îmi iau gândul de la Ştefan, nu credeam că îl voi vedea vreo dată pe Margo cum îl văd acum, chiar vroiam o relaţie cu el.

- Scârbos! ( era o scenă cu mult sânge )

- Sânge! ( zâmbea )

- Taci! ( aruncam cu popcorn în el)

- Vei da de gustul lui!

- Până să îl cunosc vreau altele!

Mă aşezasem în braţele lui, făcusem primul pas era rândul lui. Părul meu îi acoperiră faţa de abea ce puteam să i-o observ. Deja mă simţeam prost de gestul făcut, vroiam să mă ridic.

- Stai!

Nu ştiu cum dar ajunsem din nou în aceeiaşi poziţie ca în ziua în care mă atacase în pădure.
E întrebarea aia pe care şi-o pun aproape toate fetele: " Dacă mi-aş trage-o cu un vampir, cum ar fi!?" ăsta a fost primul lucru care îmi trecuse prin minte.
Margo cred că arăta cel mai bine dintre toţi băieţi din grup, bine cu excepţia lui Luck. Îmi ridicase tricoul, simteam o tensiune, o plăcere. Nu o mai făcusem până acum se înţelegeau emoţiile.

- Îţi e frică!?

- Nu! ( respiram greu )

Renunţase la tricou, deja îmi făceam filme. Nu mă dezbrăcase, era calm, nu se grăbea, mă gândeam că este mai animal, mai violent. Rămăsem surprinsă de calmul lui.
Îşi înfipse colţi în gâtul meu, era o durere insuportabilă, îl lovisem. Cu mâna stângă îmi desfăcuse sutienul, era o plăcere pentru el să îşi chinuie, amăgească partenera în pat.

- Rezişti!?

Nu prea înţelegeam întrebarea, puteam doar să dau cu presupusu. Îmi căutam pe gât locul în care mă muşcase încă mă durea.

- Sa regenerat! Rănile se vindecă singure!

Îmi umezisem buzele, erau foarte multe lucruri de învăţat iar eu mă simţeam slabă. Oare voi fi capabilă să duc o partidă de sex până la capăt!? La asta făcuse referire când ma întrebat, era violent.
Ca-sa pot să fac faţă trebuia să fiu ca el. Îl muşc de buză la fel cum a făcut şi el cu gâtul meu. Mă strângea de pulpa piciorului, semn că îl durea, exact ce vroiam. Îi desfac nasturi de la pantaloni....

- Puteai să mă anunţi frate că ai treabă în seara asta!?