Vie printre morti

36.

Vivi ajunse deja, eu cu tata pregăteam cina, nu puteam să zic că sunt bine dar nu din cauza lui Vivi poate avea şi ea un rol în asta dar nu atât de implicat ca personajul, vamiprului din mine.
Nu imi plăcea ce am devenit, mai aveam nevoie de timp, cam toată viaţa.

- Bună, Faye! ( mă pupă pe obraz )

- Bună!

- Cum te simţi!?

- Putem să nu discutăm despre asta!?

- Sigur!

Nu prea eram atentă la discuţia lor, mă gândeam doar la cum să fac să mă pot elibera.

Tata: Faye!?

Eu: Ummm!?

Tata: Ai auzit vrun cuvânt din tot ce am spus!?

Eu: Mnu!

Vivi: Ziceam să petrecem Crăcinul ca o familie!

Eu: Sună bine!

Zâmbetul meu fals se şterse imeiat, mă bucuram că a reuşit să treacă peste moartea mamei şi îşi face altă viaţă, merita asta.

Eu: Mă scuzaţi, am ceva de făcut!
Tata: Mai important ca cina!?

Eu: ăă...

Răspunsul pe care îl câutam era "DA", nu puteam să îi spun asta, iar fi frânt inima.

Vivi: A trecut ptin multe azi, e mai bine să se retragă!

Eu: Mersi! Mă duc în parc!

Tata: Vom veni şi noi după cină!

Încuviinţez di cap şi plec, nu aveam de gând să fac nici-o plimbare, vroiam să văd dacă Jade mai este acolo.
O câutam cu privirea peste tot, nu era de gâsit, aveam două variante: 1. E moartă şi a fost găsită. 2. E vie!
Nu îmi plâcea nici-una din variate, respiram greu.

- Jade e bine, dacă te interesează!

- Ce?

- De ce ai venit până aici!?

- Ce cauţi tu aici!?

- Pe tine!

- Mai găsit, acum ce!?

- Nu vreau războiul ăsta!

- Nu lua parte!

- Dacă ar fi aşa uşor!

- Jeramy, tu ai o inimă! ( lovindul în zona ei )

- Iar tu ai cap, dar niciunul nu are în credere în el!

- Ce vrei să spui!?

- Eşti isteaţă, nu ai nevoie de niciunul din prieteni tăi!

- Te rog! Ce vrei!?

- Înainte cu o zi ca steaua să apară vor muri multe suflete!

- Ca steaua să apară, care stea!?

- Omorâţil pe Sebastian!

- Care stea!? De ce?

- Pentru că cu toate dacă te-a sărutat îşi va împlini destinul!

- Nu o va face!

- Pentru că e Selena!?

- DA!

- Dar va supravieţui!?

Plecase, alte întrebări la care căutam răspuns.
Va supravieţui!?
Sebastian chiar ne va trâda!?
Despre ce stea tot vorbea!?
Şi întrebarea cea mai bună: De ce îmi spune mie, Jeramy toate astea!?
Trebuia să mă liniştesc şi poate reuşeam să îmi răspund la câteva întrebări.

24 decembrie.

Eram la casa din pădure, încercam să găsim rezolvarea la ghicitoare.

Margo: Se joacă cu noi, nu e nici-o stea!

Em: Şi dacă e!?

Margo: Şi dacă nu!?

Eu: Terminaţi!?

Margo: E o porcărie, la-ţi lăsat să vă intre în cap!

Seba: Poate are dreptate, poate e doar planul lor!

Sara: Nu are cuvânt!

Eu: Ce facem acum!?

Sara: Vom fii cu ochii în patru!

Refuzam să cred că Jeramy ne întinse o cursă dar era o ghicitoare foarte bună. Trebuia să renunţ la ideea asta absurdă, Margo avea dreptate îmi intrase în cap.
Mă plimbam prin pădure, se însera. Mintea mea zboară, se făcea bucăţi.

Margo: Crede-am că împodobeşti!?

Eu: Se descurcă ele!

M: Crăciunul! ( zâmbea )

E: Ce e cu el!?

M: Cea mai grea zi pentru Sebastian!

E: Va fii bine?

M: Sebastian, da!

"Crăciun, sărbătoare, viaţă, naştere. " -şoptesc.

M: Ce?

Priveam peste tot, aveam impresia că mi se striveşte capul. Respiram greu şi des. Un nod se instalase în gât, mă uit la Margo, nu puteam pronunţa nici-un cuvânt.
Fără nici-o explicaţie o luasen la goană, intrasem în camere cu bradul val-vârtej.

Eu: Mâine!

Margo mă ajunse din urmă, nu înţelegea despre ce vorbesc, nimeni nu înţelegea. Se uitau la mine ca la o nebună.

Cassy: Despre ce vorbeşti!?

Eu: Nu ne-a minţit! Mâine se întâmplă!

Cassy: Calmează-te!

Se uita la mine, privirea îi era blândă dar nu putea să mă calmeze.

Eu: Vă rog!

Em: E o nebunie!

Sebastian stătea într-un colţ, privea în jos, era pierdut.

Selena: Nu aşa mare! Nu a specificat când a zis stea!

Eu: Mersi!

Cassy: Nu aceea stea! Ci...

Eu: Naştere! Crăciunul!

Sara: E imposibil!

Seba: Povestea se repetă, ok!? Ştiam că.... că tot aşa va fii!

Margo: De ce nu ai spus nimic!?

Seba: Am sperat! Nu voiaa...

Eu: Înţelegem!

Era linişte, puream să ne auzim unul, altuia gândurile.

Em: Voi anunţa vampiri !

Nu suportam să îl mai văd pe Sebastian aşa. Preferasem să plec.