Vie printre morti

10.

Până vor ajunge ceilalţi, Seby era bătut bine. Vroiam să îl ajut dar nu aveam nici-o forţă, de abea ce puteam să mă apăr de Jade.

Jade: Nu îţi fac nimic!

Eu: Te aştepţi să cred asta!?

Sărise pe mine, ne rostogolisem de câteva ori până mă lovesc de un tomberon. Îşi înfige mâinile în gâtul meu şi se întoarce la grupul ei.
Toţi erau morţi, Seby, Sara şi cu Margo se ocupaseră de gunoaie. Mă trânteşte în genunchi, simţean cum unghiile ei îmi răvăşeşte pilea.

Jade: Nu vă apropiaţi!

Sara: Dă-i drumul!

Jade: Altfel?

Sara: Javro, dă-i drumul!

Jade: Ok! Facem altfel. Tu şi cu frumuselul plecaţi, rămânde doar Sebastian.

Sara: Nu plec!.

Jade: Atunci nu îi dau drumul! ( zâmbea )

Margo: Hai Sara!

Sara: Fie!

Îmi era frică, o credeam în stare pe Jade de orice.

- Ce vrei Jade!?

- Ţi-se pare că vreau ceva!?

- Nu am chef de jocuri!

- Am impresia că vom fi prieteni cât de curând!

- Ce te face să crezi asta!?

- Nu cred! Sunt sigură, vei putea fi cu Els pentru todeauna!

- Du-te naibi!

- M-am dus deja!

Îmi ridică capul şi începe să îmi examineze gâtul, începusem să plâng.

- Ce s-ar întâmpla dacă m-aş hrăni cu ea!?

- Dă-i drumul! Avem o înţelegere!

- Prostule!

Un ţipat ieşise din interiorul meu, înţepături a o mie de acee îmi străbătuse corpul. Venele mă usturau, preferam să mor decât să mai îndur muşcătura lui Jade.
Îl priveam ţintă pe Seby, era speriat, nu reacţiona în nici un fel. Privirea se înţeţoșă, Jade îşi îndepărtase colţi de gâtul meu şi mă lăsase acolo, un corp mort.

- Te aştept în gaşcă!

Se apropiase de mine, încerca să mă trezească, nimic, corpul meu era mort, dar inconştientul nu. Auzeam totul.

Margo: Am auzit un ţipăt! Ce dracii sa întâmplat?

Seby: Eu, eu, nu, stiu, nu ...

Sara: A muşcat-o!

Margo: S-o ducem de aici!