Vie printre morti

4.

Sâmbătă.
Eram obosită moartă. Mă simţeam de parcă cineva mă bătuse, apoi mă târâse pe scări două etaje. Seby zicea că azi am antrenament după ore. Care ore? Pierduse noţiunea timpului.
Tot nu îmi venea să cred că Seby a fost într-o relaţie cu Elsa, părea imposimil acum. Ce o determinase să renunţe la tot şi să se alăture strigoilor! Pe zi ce trece aflam mult mai multe dar de fapt nimic, tot ce ştiam nu se lega sau nu ştiam tot.
Atenţia îmi fusese atrasă de povestea Elsei. A fost o muritoare, putea fi moartă acum dacă nu era Sara. Nerecunoscătoare....a avut o şansă la o prietenie, la o familie şi cel mai important la avut pe Seby. De ce ia plăcut aşa mult de ea!? Cum era înainte!?
Un singur lucru ştiam, Seby nu o uitase încă ţinea la ea, nu o ura pentru ceea ce devenise, o ura pentru că încă ţine la ea, dacă ar putea să schimbe trecutul ar face-o în aşa fel încât Elsa să îi fie viitorul.
Mesaj:
Cassy: În 5 minute sunt în faţa casei tale. ✊✨

Mă ridic din pat, îmi arânjez în grabă părul şi o ţâşneac pe uşă.
Ei mă aşteptau deja.

Em: Mai repede Faye, trebuie să vorbim!

Eu: Ok...Ce e cu gabra!?

Em: Nu putem vorbi aici! Urcă!

Deja mă îngrijora, crease un mister care nu îmi dădea pace, nu ştiam cum să iau situaţia. Era de bine sau de rau!?
Restul grupului erau deja în pădure, inclusiv Seby.

Eu: Ce?

Em: Sara are să ne zică ceva!

Margo: Ard de curiozitate! ( râdea )

Sara: Am citit aseară Cartea umbrelor, apoi am încercat să îi dau foc.

Em: De ce?

Sara: Nu a ars!

Cassy: E imposibil! De ce sâ nu ardă!?

Toată lumea se uita una la alta, încercau să vină cu un răspuns posibil.

Laura: E blestemată! Altfel nu explic...

Sara: Exact! Cartea are o pagină secretă, are autor. Traigon a scris cartea!

Eu: Traigon!? Cine e şi asta!?

Alex: Conducătorul sabatului, inclusiv strigoi! E cel mai nemilos vampir, noi ne-am răsculat în potriva lui.

Sara: Nu e scrisă nici-o slăbiciune sau ceva util. Sunt doar porcări! Un singur lucru nu înţeleg! De ce vor cartea strigoi!?

Cassy: Poate ei înţeleg altfel decât noi!

Margo: Nu ştim nimic! Tot ce ştim nu ne ajută la nimic!

Justin: Are dreptate! Mai bine renunţăm acum!

Toby: Nu renunţă nimeni, mai ales acum, aici.

Fiecare se despărţiseră. Cassy, Laura, Justin şi Toby plecară la o scurtă plimbare prin pădure. Seby, Margo şi Luck vorbeau de ale lor. Eu rămăsesem cu Sara şi Em, îmi era puţină jenă de ele, mai ales de Em. Nu puteam să le provesc în ochii şi să le mint că totul este roz.

Sara: Faye eşti cu Seby?

Eu: Nici eu nu mai ştiu!

Em: Ce vrei să spui!

Eu: Nu ştiu... când sunt cu el îl vad atât de...ahh iar când e la diatanţă ca acum..nu simt nimic!

Sara: Păcat de voi! Vă amăgiţi..

Eu: Ştiu de Elsa.. şi de tine, Em!

Sara devenise brusc încordată, chiar credeam că mă lua la bătaie dar nu...era chiar calmă, poate prea calmă pentru ea.

Sara: Elsa e un capitol negru din viata mea şi a lui Seba!

Em: Nu ai vorbit nici-o dată despre asta! Am crezut cănu te-a afectat!

Sara: Mai bine o lăsam să moară. Făceam un serviciu tututor. Seba nu mai suferea, iar eu.....

Eu: E ok! Nu trebuie să vorbeşti despre asta!

Sara: Elsa e a mea. Eu i-am dat viată, eu o omor!

O puteam înţelege, ia dat tot ce avea ea mai bun...şi ce făcuse!? Acum se distrug una pe alta, va fii o adevărată confruntare între ele.

Grup băieţi:

Margo: Bai, Seby...tu şi Faye, nebunilor!

Seby: Nu ştiu! De câte ori o vad vreau să o sărut, să...

Margo: călăreşti...

Seby: Nici până acolo! Dar o simt şi absentă.

Luck: Îţi place să trăieşti în trecut!

Margo: Luck cum te simţi când te sărută Em, din moment ce e fosta lui Seby! ( râdea )

Luck: Eşti un dobitoc!

Seby: Încetaţi!

Luck: Nu înţeleg... Ştefan de ce sa omorât!? Pentru Faye!?

Seby: Nu ştiu! Eu unul nu aş fi făcut asta!

Margo: Nici eu!

Seby: A avut curaj de să intre în copacul ăla apoi să îşi rupă gâtul.
Luck: A făcut ce era mai bine pentru ea! Ţinea la ea!

Margo: Ţinea şi în el! ( râdea )

Seby: Du-te şi antrenaz-o pe Faye, te prinde Luck din urmă!

Luck: Vei fi bine!?

Seby: Toate se uită!