Vie printre morti

42.

  Em îşi trecuse mâna prin par, abea se controla să nu urle, nu intelegeam, refuza să îmi spună.
  Sara mă ridicase ca pe o pană, privirea mea era în urmă o fixase pe Em. Mă simţeam ca o cârpă, sunt aruncată în pat ca o bucată de material sau aşa îmi pare mie. Răscolea sertarele, ce cauta doar ea ştia.

- Sara?

- Nu te mişcă! Nu se întorse spre mine, caută în continuare.

Cass intrase în cameră cu un lighean şi foarte multe prosoape. Sopteau. Încercăm să primd vre'un cuvânt, nimic.

- Ce se întâmplă?

Cass: Uita-te la tine! Stânga din ochi.

Eu: Cassy, te rog! Vroiam să mă ridic.

Sara: Rămâi acolo! Era serioasă.

Eu: Vreau să ştiu ce se petrece!

Cass: Ce sa întâmplat? 

Eu: Seba nu este cu noi, e stii-stiii-strigoi!

Îi simţeam respiraţia în încercarea ei de a mă şterge de mizerie.
Sara se apropie se pat, ţinea în mâna o siringa. O lumină slabă se aprinse şi observ că sunt în canientul, laboratorul mamei lui Seba.

Sara: Relaxeaza-te!

Eu: Sara? Nu primeam raspuns. Cassy? Acelaşi rezultat.

                            ***
Emily făcea cercuri în loc, era gânditoare, nu vorbise cu nimeni poate nici ea nu înţelegea.

Em: La-ţi găsit?

Margo: Ce anume căutăm?

Em: Sebastián!

Luck: Nici urmă de el, am căutat toată pădurea!

Em: Imposibil! Devenea neliniştită.

Margo: Nu vrei să ne spui ce se petrece?

Em: Unde's vârcolaci?

Luck: Caută.

M: Em!?

E: Nu ştiu ce să fac! Se aplecase.

M: Emm...mereu ai un plan, o teorie!

E: Seba e în umbre, nu controlez ce nu pot vedea!

M: Cartea umbrelor e la noi!

E: Şi nu pot s-o citesc!

L: Linişte! Făcea semne.

Din spre pădure se auzeau păsările, erau agitate.

E: E aici!

M: Mă duc după Faye!

E: Nu! Sărise în faţa lui. Las-o!

M: De ce?

E: A pierdut sarcina, de ce crezi că era plină de sânge!

M: Glumesti?

L: O ştii pe Em să glumească? 

Începuse să ţipe, să lovească orice îi ieşea în cale.

M: Seba, arată-te! Isteric.

                             ***
Eu: Sara?

C: Trebuie!

S: Umm...Faye, îmi pare atât de rău! Trebuie să naşti acum.

Eu: Nu pot, nu e format!

S: Ceva e în tine, eşti moartă nu poţi sângera!

Eu: E mort! Îmi atingeam burta.

C: Faye ai încredere!

Eu: De ce nu mi-aţi spus? Plangeam.

S: Ne pare rău! Îmi pune o mască pe faţă.

Mă drogase.
Heii! Este cine-va!? Heii. Sara, Em, Cassy? Era o cameră, fără geamuri sau altă ieşire. Heii! Încep să caut orice portiţă de a ieşi din acest buncăr, realizam că în zadar strigam. Încep să lovesc într-un perete, de ce făceam asta nu ştiu. Poate aşa reacţionează creierul în momente limită.
E cine va? Mă rotesc, îmi sprijin capul de perete şi închid ochii.
Vă rog! Îi deschid, eram înconjurată de oglinzii. În cea din mijloc îmi vedeam reflexia, restul erau negre. Mă rigic şi ating reflexia, urc mâna până într-un colţ al oglinzi şi observ o crăpătura. Încep să zgârâie locul, nu mă tăiam, nu reuşeam s-o sparg. Era pe dinăuntru.
Imposibil!
Lovesc, cazu bucăţi neuniforme din ea. Era spartă acum, nu mai avea rost caut raspunsuri.
Mă întorc cu faţa la zid şi caut o ieşire, pipaiam cu mâinile peretele prost făcut.

"Faye întoarcete!"

Oglinda era reîntregită. Reflexia mea era mult mai vie de data asta.

La dracu! Ce vrei de la mine?