Vie printre morti

Cunoștința 1.

" Mă numesc, Faye, am 18 ani și m-am mutat de curand în New York din Florida în urma unui accident.

Locuiesc cu tatăl meu, mama a decedat acum doi ani. Îi simt lipsa dar nu pot sa îi zic asta lui tata, el înca e în depresie.

Din acest moment totul sa schimbat: șoala, prieteni, intr-un cuvant toata viața mea."

Eram în fața liceului, mă uitam la gloata nebuna care se afla în curtea liceului. Tata mă bătea pe umăr zicând:

- Pregătită amice?

Mă uit la el lung și încuviințez din cap.

- Vrei să mai rămân?

- Nu! E în regulă!

- Succes, amice!

Mă întorc un moment și il urmăresc cu privirea pe tata până urcă în mașina și se îndepărtează.

Inspir brusc si expir usurată, incep sa clipesc des ca o bufniță care abea sa trezit. Gloata nebună se risipise fiecare intrase în clasele lor. Umblam pe hol derutata cautand clasa 26.

- 26. 26.

"Poccc" mă lovesc de cineva.

- Scuze! Îmi pare rau! ( adunand carțile de pe jos)

Ridic capul din pământ iar în fața mea apare o fata înaltă, par blond, ochii foarte albastri, buze roși si un ten de un alb imaculat.

Ma uit fix în ochii ei, îmi dădea un sentiment de siguranța, parul mi-se ridicase pe mâini, pe picioare.

- Nu face nimic! Sunt Cassandra! Cassy, pe scurt! ( zâmbea )

- Faye, îmi pare bine! ( vocea îmi tremura )

Dăm mâna în semn de prietenie. Se uita la mine, ochii ei albaștri deveniră și mai albaștri. Buzele ei se separase, facândui loc unui zâmbet larg.

- Ești nouă, No? Ți-sa ridicat pulsul!

- Da! ( mă uitam caș la ea )

- Știam! Ce sala cauți?

- Sala 26. ( uitându-mă pe o foaie )

- Vino cu mine! Acolo am eu ora!

Am urmat-o pe Cassy, pâna în capatul unui hol unde se afla clasa. Se uita la mine în timp ce deschidea ușa.

- Am ajuns!

Căutam cu privirea o bancă, când Cassy mă ia de mână și îmi spune:

- Banca de lângă mine e liberă!

- Ok!

Mă așez și observ că noi colegi se uitau la mine, doi dintre ei se uitau mai insistent. Lăsasem capul în pământ. Cassy, mă atinge și în semn de glumă spune:

- Ei sunt, Stefan și Justin. Stai liniștită nu mușcă, cel puțin nu Justin!

Zâmbesc să pară că am înțeles gluma. Dar mi se păruse destul de seaca.

Cassy, lasă capul în jos, apoi îl ridică și se uită insistent la Justin și Ștefan. Mai avea puțin și sarea din bancă la bătaie. Obraji ei se înroșisera instantaneu. Mă apropi de ea sa vad daca e bine, îi iau mâna întra mea, era foarte rece, de parcă acum își scoase mâna din congelator.

- Ești bine?

Brusc se oprise din mârait și îmi spune:

- Să nu te apropi de ei! Sunt......CIUDAȚI.

- Da! Ciudați....

Ora se terminase. Cassy, îmi făcu semn să mă ridic. Nu am întrebat-o unde mergem, dar am urmat-o.

......................
Păreri?