Vie printre morti

20.

Toată plăcerea dispăruse în mai puţin de două secunde.

Margo: Luck!? Rahat

Luck: Scuze! Plec!

Margo: Nu! Nu urma să se întâmple nimic.

Luck: Faye!?

Arăta de parcă văzuse o fantomă, picioarele i se înmuiaseră.

Eu: Luck!

Îi ţineam capul pe genunchi, uitasem de scena de mai devreme, îl plezneam peste faţă.
Clipea, se ţinea cu mâna de frunte.

Luck: Băi...mi sa părut că tipa cu care urma să ţi-o tragi era Faye!

Margo: Ea e!

Luck: Cum!?

Se ridicase era agitat, speriat.

Luck: Ai îngropat-o!

Margo: Nu am făcut-o!

Se apropiase de mine, îmi prinse bărbia şi se uita în ochii mei.

Luck: Bine ai venit în grup!

Eu: Mersi!

Luck: Cassy va pocnii de fericire!

Margo: În legătură cu ce ai văzut....

Luck: Tac! Doar nu vrem să afle restul că Faye şi-o trăgea cu tine de milă!

Margo: Dă-te dracu!

Luck: Sunteţi..... ăăă

Ne uitam unul la altul, aşteptam un semn, un răspuns.

Eu: Într-un fel!

Margo: Bine! Mâine dimineaţă ne întâlnim lângă pârâu şi cu vârcolagi. Îi anunţi tu!?

Luck: Sigur!

Margo mă conduse într-o cameră de oaspeţi, era puţin încordat.

- Eşti bine!?

- Da! Mă simt prost din cauza lui Luck, dar bine!

- Margo! Nu sa întâmplat nimic!

- Vom termina ce am început!

- Noapte bună!

- Bine ai revenit!

Stinse lumina şi plecă, îl auzeam cum cobora scările.
Văzul, auzul, mirosul erau mult mai ascuţite, simţurile se dubladeră totul era mai intens, zgomotul, puteam auzi orice furnică.