Vie printre morti

27.

Elsa: Întrebări!? ( zâmbea )

Admosfera din clasă încheţase. Sara era moartă sau Elsa doar se juca.

- Am eu o întrebare! ( era cineva în spatele ei )

Elsa: Întreabă! ( se întoarse )

Pumnul lui Faye îi boţise puţin faţa lui Elsa.

Faye: Ce vrei!?

Nimeni nu se aştepta să fiu aici, să mă mai pun şi cu Elsa care era puţin ameţită.

Elsa: Târfă!

Era pe deplin conştientă acum, se repezise spre mine, trebuia să fiu foarte atentă, Elsa era agilă, experimentată pe când eu novice.
Începeam să dominăm, armata de reînviaţi se diminua. Eram eu contra lui Elsa, îmi era frică, o credeam în stare de orice.

- De ce nu renunţi!?

- Peste cadavrul meu!

- Se aranjează!

Mă aplecase pe fereastră, eram la etajul doi. Unchiile ei roşi îmi străpungea gâtul. Încercam să mă eliberez, nu puteam.

- A dracu să fii!

Cineva îi sărise în spate şi o sugruma, Elsa o izbise de perete, cat era distrasă reuşisem să mă îndepărtez de geam.
Sara o lovise în falcă, erau slăbite amândouă cel mai mult Sara.

Eu: Pe curând, Elsa!

Am înpinso pe fereastră, căzuse de la etajul doi, mă speriasem puţin, stâtea acolo întinsă, nu se mişca.

Eu: Eşti bine!? ( o ridicam pe Sara )

Sara: Da!

Nu avea stabilitate, trebuia s-o ajut să se deplaseze. Ajunsem în locul unde începuse lupta, nu mai era nici urmă de strigoii.
Înimerisem într-o discuţie aprinsă.

Seba: Ce a fost în capul tău!? Ţi-am spus clar să pleci!

Cassy: Nu puteam să vă las singuri!

Seba: Şi te-ai hotărât să te întorci cu Faye!

Faye: Eu am vrut să vin!

Seba: Ce a fost în capul tău!?

Faye: Nimic!

Era nas în nas, atitudinea lui se înblânzise.

Faye: A fost prostesc! Dar ce puteam să fac!?

Seba: A fost! Bine că sunteţi bine! ( se întoarse cu spatele )

Margo mă cuprinse cu braţul.

Margo: Inconştient-o!

Faye: Frumos spus "Tin la tine"!

Margo: Frumos spus "Şi eu " !

Ne reîntoarsem la cabana din pădure, Em punea gheaţă pe rănile Selenei.

Luck: Cum se mai simte!?

Selena: Sunt bine, mersi pentru grijă!

Luck: Sunt inpresionat! Ai rezistat remarcabil de mult!

Selena: Mersi! ( sopti )

Seba: Cum de ţinteşti aşa bine!?

Selena: Trag cu arcul şi din moment ce nu aveam unul am improvizat!

Seba: Vreau să rămâi aşa!

Selena: Ok!

Plecase, se întâmpla ceva cu ea şi trebuia să aflu.
Era pe verandă, îşi ţinea braţul.

- Ce se întâmplă!?

- Nimic!

- Selena!

- Da!

- Eu te-am lăsat să ma ajuţi!

- Nu ai înţelege!

- Încearcă-mă!

- Ăăăa...Seba!

- Îl placi!

- De când ştiai!?

- De ceva vreme!

- Uite, ştiu că ...

- Sunt cu Margo, eu şi Seba istorie!

- El e.....iar eu!

- Iar tu eşti uimitoare!

- Ratată!

- Ai fost dezamăgită!?

- Sunt pusnică! Nu am prieteni am pierdut în dragoste...

- Şi eu am pierdut, aş da orice să îl aduc înapoi dar orice pierdere e un început!

- Ştefan!?

- Nu contează!

- Încă îl iubeşti!

- Nu mai contează, să îţi văd braţul!

Dacă tot eram o videcătoare măcar să fac ceva bun cu darul ăsta.

- Mersi!

- Nu eşti singură!

Mă întoarsem la Cassy, dormea, o sărut pe frunte şi mă pun lângă ea.

Pe verandă

Seba: Nu dormi!?

Sell: Nu pot! Tu?

Seba: Nici eu!

Sell: Ummm...

Seba: Mă bucur că ai intrat în echipă!

Sell: Yeah

Seba: Selena!? ( îi atinse gâtul )

Se întoarse spre el, privirea îi era tristă. Ochii de culoatea migdalelor erau înecaţi într-o mare de lacrimi.

Seba: Vei fi bine!

Sell: Ştiu!

Seba: Dar!?

Sell: Trebuie să plec! ( era în dreptul uşi )

Seba: Stai! ( se ridicase )

O prinse de mână şi o trage lângă el, îi dă părul după urechi.

Seba: Au trecut ani de când nu am mai simţit asta!

Sell: Ce aştepţi!?

Seba: Un semn!

Sell: Fă-o! ( îşi muşcase buza )

Buzele lor se întâlniseră, o cărase în braţe până în camera lui, o puse în pat, din doi deveniseră unul.