Vie printre morti

28.

Luck: Frate eşti bine!?

Margo: Trebuie să îi dau drumul, nu!?

Luck: Despre ce vorbeşti!?

Margo: Faye!

Luck: Cum să îi dai drumul!?

Margo: Trebuie să afle că poate readuce la viaţă!

Luck: De ce?

Margo: Ştefan...

Luck: Mai gândeşte puţin! Nu e o idee bună....

Margo: Mă voi gândi!

Mă trezisem înaintea tuturor, stăteam în faţa casei pe un bolovan. Până acum două luni asta îmi părea ireal, era doar o poveste de adormit copii, dar acum e viața mea.
Liniştea din jur devenise brusc incomodă, îmi reamintise de noaptea morţi lui Ştefan. Nu puteam înţelege cum reuşeam iubi pe cineva la care nu aveam acces.

Luck: Faye!?

Eu: Îmi e dor de tata!

Luck: E normal!

Eu: Nu e nimic normal din toate astea! ( îmi pierdusem calmul )

Luck: Cere timp!

Eu: Da! Dar vreau să mă întorc!

Luck: Vii la şcoala azi!

Eu: Serios!?

Luck: Da! Răspund eu dacă se întâmplă ceva!

Eu: Luck...

Luck: Ne-am înţeles! Dacă merge bine..mâine eşti acasă!

Eu: Darr...

Plecase. Mă neliniştea responsabilitatea pe care şi-o asuma. "De ce să rişte!?" Dacă eu nu mă controlam o păţeam amândoi.
Pe Margo şi Cassy nu îi văzusem toată dimineaţa, ceilalţi bănuiau că deja au plecat la şcoală dar nu cred.

Luck: Faye vine cu noi !

Em: Stă acasă!

Luck: Am zis că vine! ( se răsti )

Sara: Dacă....

Luck: Nu! Răspund de ce va urma!

Alex: Dacă mai omoară pe cineva!?

Eu: Nu mai folosiţi cuvântul âla...Vă rog!

Alex: Scuze! Dacă, Luck!?

Luck: Am încredere! ( mă luase de mână )

Doar el credea în mine, îmi era frică să revin la şcoală dar trebuia să reiau orele.
Seba şi Selena hotrâseră să se alăture conversaţiei. Nu puteam să nu observ că se ţineau de mână, privirea mea o ţintise pe Selena, era destul de incomod pentru moment să îl vad de mână cu ea. Sell observaseră că mă holbam şi îi dase drumul, mă simţisem prost, nu vroiam să fiu eu motivul.

Luck: Faye merge la şcoală şi punct!

Mă luase de mână şi urcasem în maşină.

Eu: Nu vreau să....

Luck: Ai încredere în tine! ( se uita la mine )

Eu: Dacă nu am!?

Luck: Ai atâtea motive, nu vreau să regret!

Îmi închise gura, dacă vroiam o viaţă normală trebuia să lupt pentru ea.

Seby: Care e faza!?

Alex: Luck are toane!

Seby: Şi o duce pe Faye la şcoală!?

Em: Aşa se pare! ( nervoasă )

Selena: Eşti ok!?

Em: Da...De ce, nu!?

Sara: Pentru că iubitul tău a ţipat la tine şi a plecat de mân cu Faye!
Selena: Sara!

Sara: Aşa e!

Em: Trebuie să plec! ( urcase în maşină)

Selena: Stai! ( urcase lângă ea )

Em: Selena, te rog!

Selena: Nu plec! ( îşi puse centura )

Em: Ok! ( pornise maşina )

La şcoală:

Selena: Nu pleci până nu vorbim!

Em: Despre!?

S: Faye!

E: Pa!

S: Nu! Nu ai de ce să fii geloasă!

E: Nu sunt!

S: Em!?

E: Poate puţin dar nu mă aşteptam să reacţioneze aşa!

S: Faye nu va fii cu Luck, Ok!?

E: Ştiu!

S: Atunci!?

E: Întârziem la ore!

Luck mă lăsase în faţa clasei, simţeam presiunea care se inseraseră pe oase. Mâna îmi tremura pe clanţa uşi, era destul de ciudat să îmi vad colegii acum, ei mă vedeau la fel ca până acum, dar eu.....
În banca a 3 de la geam era Jeramy, rupse pixul când mă văzuse.

Jeramy: Ce surpriză!

Eu: Îmi pot imagina surprize mai mari!

Jeramy: Vezi unde înfigi colţi!

Eu: Taci!

Jeramy: Aş vrea eu să îţi fiu gustare!

Avea alt zâmbet pe buze, nu îi răspunsem.
Ajunsem în pauza de masă fără să muşc pe cineva cu toate că îmi doream.

- Faye!?

- Ce vrei!?

- Nu am terminat conversaţia!

- Jeramy dispari!

- Hai!

Mă trase după el în camera îngrijitorului.

- Dă-mi drumul!

- Nu vreau să ne vadă cineva vorbind!

- Grupul meu!?

- Al meu!

Nu mă aşteptam să zică asta, începeam să devin claustrofobă.

- De ce!?

- Stămâneşteţi vampirul din tine!
- Ce? Mă stăpânesc!

- Pentru moment! Ştim ce sa întâmplat cu alpinistul!

- De unde ştii!?

- Eram acolo, ştiu că l-ai pâcălit!

- Jeramy! Nu ştiu despre ce vorbeşţi!

- Eşti slabă! Pentru o picătură de sânge te-ai fi futut!

- Trebuie să plec!

- Păzeşteţi spatele!

Îl lăsasem singur în camera îngrijitorului, prieteni mei erau deja la masă.