Vie printre morti

32.

Seara trecută fuse una cu adevărat agitată, mă bucuram că Ştefan trăieşte dar o parte din mine îl prefera mort.

- Te-ai trezit!?

-Ăhaaa

- Nu te-am văzut când ai ajuns acasă!

- Dormeai pe canapea şi ummm nu am vrut să te deranjez.

- Ok! Mănânci?

- Nu!

- Poate ieşim în oraş mai târziu! ( mă pupă pe frunte )

- Poate!

"Deja te-am pierdut!"
Ce vroia să zică cu asta, de ce au ascuns de mine asta!? Îi credeam prieteni mai ales pe Cassy dar ei au secrete legate de mine.
Trebuia să îl găsesc pe Margo, el era singurul care nu mă minţea.

- Tatăl tau mi-a deschis!

- Ce cauţi aici!?

- Faye, ne pare rău....am greşit dar nu ştim ce riscuri pot aduce puterile tale!

- Riscuri!? Selena, te rog!

- Dacă prin readucerea la viaţă îţi dădeai viaţa ta, ce făceai!?

- Nu sa întâmplat asta!

- Dacă se întâmpla!

- Eu....nu ştiu!

- Exact!

- Ştefan!?

- E bine!

- Margo!?

- A lipsit toată seara!

- Dacă îl vezi îi spui că vreu să vorbesc cu el!

- Sigur!

Îmi iau geanta şi plec la o plimbare scurtă, aveam nevoie de puţină linişte.
Îmi era dor de vechea viaţă, era mult mai liniştită, mă bucuram de fiecare zi iar acum totul era vejnic.

- Străine!

- Hei!

- Nu mă gândeam să te văd aici!

- Cum eşti!?

- E super să respiri din-nou! Mersi pentru a doua şansă!

- Eram datoate!

- Nu erai!

- Dacă tot suntem aici, de ce te-ai sinucis!?

- Dacă nu o făceam o păteam amândoi!

- Păteam!?

- Da! Ne omorau pe amândoi, aşa cel puţin am fost doar eu!

- M-am simţit vinovată!

- Dar acum!? ( se apropiase de mine)

- Mai bine!

Îmi cuprinse faţa între palmele lui, un val de emoţii îmi cuprinse corpul.

- Îmi era dor de tine!

Sărutul lui era dulce şi blând, îmi venea să îl muşc de plăcere.

- Ummm...nu pot face asta! ( mă retrasem brusc )

- Înţeleg, mai am o şansă la bal! ( râdea )

- Deahh...de ce, nu! Trebuie să plec! Ne mai vedem!

- Pa, Faye!

Restul zilei rămasem izolată în casă, prin minte îmi trecea doar Ştefan şi Margo.
"CE VOI FACE ACUM!?"