Vie printre morti

43.

- Nu vrei sa ne jucam? se plimba in jurul meu.

- Tu nu esti asa!

- Asta imi era destinul! parea indiferent

- Trebuie sa lupti, nu esti tu!

- Dar tu? se resti. Esti doar o catea, eu, Stefan si acum Margo, caruia i-ai daruit si un copil care e mort! Stii Faye nu poti lasa noi generatii, rasa ta trebuie omorata, asa sunteti, asa a fost toata familia ta, nu salvati... ci distrugeti!

- Sebb... 

- Mi-ai luat tot! Din cauza ta ,Selena e moarta, si-a riscat viata pentru o tarfa! Tu trebuia sa ii iei locul, trupul tau trebuia pierdut, nu al ei! Rasa ta a adus bleseme si ura inte popoare!

- Nu e adevarat! 

- NU STII ISORIA! 

- Dar imi curge prin vene! Imi pare rau de Selena, ai ideea ca mi-am dorit-o vreodata moarta...

- Atunci de ce e moarta?

- Nu am omorat-o! Pana acolo i-a fost scrisa cartea, nu e vina nimanui, o puteam renvia, daca trebuia sa fie in viata ii gaseam corpul. 

- Mincinoas-o!

- Nu l-am gasit! Nu vrea sa fie in viata! cand in genunchi si plang.

- Nu ma inmoaie lacrimile, SELL e moarta la fel ca si copilul tau! isi tinea mana sub barbia mea.

- Vrei sa stii un secret!? Acum esti in lumea mea, cartea umbrelor nu valoreaza nimic, in ea e istorisita doar evolutia si razboaiele nu si cum ma oprsti... odata intrat in lumea umbrelor nu iesi!!! Suntem doar noi doi, nu pleaca niciunul de aici, viu cel putin! Nu plange!

- NU are cum! tip

- Ba da! Aici ajung toate sufletele pierdute. Nu m-am trasformat in strigoi, ci umbra! zambea

- Cum ai devenit umbra? printre lacrimi.

- Selena mi-a povestit de un loc in munte unde iti poti vinde sufletul, nu eram deacord cu premonitia lui EM.. se aseza langa mine.. Faye istoria nu e cum se stie!

- De ce ai ales asta? imi stergeam lacrimile

- Sa aflu adevarul despre batalii, ura dintre rase si sa nu devin un scarbos de strigoi!!! Sa o readuc la viata pe Sell..

- Ce e cu istoria, ce e cu Selena?

- E gresita, rasa ta a provocat toate asta, esti o curva, o fatarnica! Strigoi si-au dat seama de asta din cauza asta vor moartea ta! Nu sunteti puri ca restu, e o rasa blestemata, nu-i un dar. Nu merit sa ma crezi doar gandeste cati si-au dat viata pentru cei din rasa ta si cum rasa ta nu a varsat o lacrima pentru noi, ci doar de fatada. Gandeste-te la cum te simti pentru cei morti pana acum!

  Ma gandeam la toti in special la Selena, incercam sa ma calmez si sa simt adevarul. Nimic. Ochii imi erau uscati , agitatia disparu' , ma simteam racita si indiferenta de tot ce se intampla. Ridic capul din pamant si il privesc pe Sebastian in ochii, ce imi venea in minte era: NU IMI PARE RAU DE SELENA! si ca avea dreptate. Rasa pe care o numeu sfata era blestemata, plina de ura si dispert.

- De ce toate astea? confuza

- Cand rasa ta a ajuns prima data aici, noi l-am primit cu bratele deschise. Strigoii nu erau deacord cu ei, erau in numar mic...

- Ce s-a intamplat?

- Stra-bunica ta s-a indragostit de un dahapir.

- Margo!

- Intr-un fel! Atunci era razboi cu strigoii, bunicii tale ii era frica sa nu fie moarta asa ca i-a cerut dahapirului s-o apere cu viata lui. Asta a si facut. Dupa moartea lui crezi ca a fost distrusa!? Nu. A trecut la urmatorul. Ei luptau doar pentru viata lor.

- Em cum de nu stie?

- Em e influentata.

- De mine?

- Trebuie sa mori!

- NU POT! 

- Tu ai adus haosul! 

- Si moartea Selenei! Nu o poti renvia!!!

- Daca mori tu!

- Nu e posibil! zambeam. Corpul meu e viu si aparat.

- Nu si daca mori aici!

- Sunt umbra, imposibil!

- Pana la apusul soarelui ai sa fii in viata!

- Cassy ar sa gaseasca o cale sa ma elibereze!

- Nu si daca Em nu e influentata, nu esti cu ea, viziunele pot fi corecte!

- N-o sa reusesti sa ma tii aici! N-o sa invie Selena.

- Doar taci! aplecandu-mi capul fortat.

- Sebaa... asta e destinul! zambeam

- Poate trebuie sa se faca dreptate!

- Sunt vie printe morti! 

- Un mort nu poate fi viu! Esti blestemata Faye!