Vie printre morti

13.

Cassy cobora scările disperată.

Cassy: Trezirea! Repede!

Sara dormea pe canapea cu Em, băieţi nu erau nicăieri.

Cassy: Trezirea! ( lovindule )

Sara: Ce te-a apucat!?

Cassy: Ce-ce-cercul!

Em: Zi Cassy! Ce e cu cercul!?

Cassy: Sa aprins!

Em: Ce!? ( sărise de la locul ei )

Cassy: Da!

Erau în faţa cercului, Faye şi Selena erau la fel cum le lăsae, fără viaţă

Sara: Ce se întâmplă!?

Em: Nu am văzut aşa ceva nici-o dată!

Cassy: Ce facem!?

Sara: Le scot eu de acolo!

Intrase în cerc, se apropiase de Faye să o ia de acolo, cum o tinse Sara revenise la vârsta ei adevărată, era foarte bătrână.

Em: Dă-i drumul!

Revenise la forma ei, era din nou tânără.

Cassy: Eşti bine!?

Sara: D-d-da! ( era speriată ). Să îi căutăm pe băieţi!

Cassy: Mă duc eu! Em rămâi cu Sara şi cu... ( arătând spre Faye şi Selena )

Sara: Vin cu tine!

Cassy: Rămâi cu Em!

Sara: Em e în siguranţă!

Cassy: Mă descurc!

Em: Termină, Cass!

Cassy: Fie!

................................................
Trupul lui Faye se videcase dar nu ştiu dacă şi în viaţa reală. Culoarea roză în obraji îi reveni, era trist totul, la prima vedere Faye părea o fată lipsită de griji dar se pare ceva o mânca pe dinăuntru.

- Selena!?

- Ooo dumnezeule! Eşti bine! ( mă luase în braţe )

- Da! Unde suntem!? Unde sunt ceilalţi!?

- Suntem singure!

- Unde!?

- În amintirile tale, Faye!

- Amintiri!? Cum!?

- Faye, ai murit! Am intrat în amintitile tale să încerc să te ajut, să revii!

- Dar tu!?

- Dacă tu nu te trezeşti, nici eu nu o fac!

- Nu vreau să mă întorc!

- Trebuie, Faye!

- Nu am pe nimeni!

- Ba da! Ai prieteni şi un tată care te iubeşte enorm!

- Da dar....

- Cine lipseşte!?

- Mama.......

Podeaua cavoului începea să se crape, îmi era frică, Sel era relaxată. Căzusem, ne aflam pe bancheta din spate a unei maşini.
Cele două persoane din faţă păreau a avea o discuţie.

- Faye, ce se.....

- Taci puţin!

Îmi păreau cunoscute, aveam o senzaţie de deja-vu.

"- Unde mergem?

- Trebuie sa îți piarda urma! Cassy, te va gasi

- Faye, nu vreau sa iți fac nimic. Te iubesc!

- Ce?

- Te-am placut de când te-am vazut, cu toate ca esti o hranitoare.

- Ștefan!...

- Nu spune nimic! Asa trebuie sa se termine."

Era limpede în ce amintire eram. Începusem să plâng, în seara aia pierdusem una din cele mai dragi persoane din viaţa mea.

- Faye eşti bine!?

- E noaptea în care Ştefan sa sinucis!

- A însemnat ceva pentru tine!

- Totul!

" Ce faci?

- Te iubesc!

O trase aproape de el și o sarută, apoi deschide portiera...

- Ștefan?

- Aici se termimă! Fugi, Faye. Fugi."

Mă lipisem de geam, nă văzusem întinsă pe asfalt, Selena mă luase în braţea în momentul inpactului. Acum ne aflam pe un câmp cu flori, nu mă puteam opri din plâns.

- Îl iubeai!?

- Îl iubesc!

Imaginea Selenei devenea din ce în ce mai transparentă.

- Sel!?

- Calmează-te!

- Ce se întâmplă!?

- Pe altă dată Faye!

Dispărusem, rămăsesem singură, mereu singură. Mă trântisem între flori şi închisesem ochii.
...................................................