Vie printre morti

35.

- Mersi pentru că mai condus!

- Oricând!

Îl pupasem pe obraz şi m-am retras, nu am avut curaj să mă uit în urmă.

- Ai ajuns deja!?

- Da, de ce!?

- E doar 01:47.

- Da, colegii s-au îmbătat şi directorul ne-a dat drumul!

- Cum se distrează copii din ziua de azi!

Mă trântesc în pat, nu aveam stare aşa că aruncasem rochia după mine şi mă îmbrăcasem cu primele haine găsite.
Aveam o idee, nu eram sigură dacă va funcţiona dar trebuia să încerc, trebuia să iau o hotărâre.

- Tată!?

- Credeam că ai adormit!

- Nu...ma sunat Cassy! Pot să dorm la ea!?

- Faye, tu ai văzut cât e ceasul!?

- Da! Dar mă aşteaptă în faţa casei!

- Bine, să aveţi grijă!

- Mersi, mersi, mersi! ( îl îmbrăţişam )

Bravo mie, îmi minţisem tatăl, "Pentru ce!?" nici eu nu ştiam.
Din toată tărăşenia asta uitasem lucrul cel mai important, habar nu aveam unde locuia Margo, nu puteam să dau înapoi, mai ales acum.
Scot din geantă telefonul şi o sun pe Cassy, trebuia să aflu unde locuia Margo.
"Te rog, râspunde!"

- Da!

- Cass pe ce stradă locuieşte Margo!?

- 1 decembrie, de ce!?

- Trebuie să vorbesc cu el, mersi!

- Faye, aşteaptă.... blocul numărul 3, scara 2, uşa 10.

- Mersi, rămân datoare!

- Să nu faci prostii!

- Voi avea grijă!

Luasem un taxi pâna în faţa blocului, nu fusem până acum în partea asta a oraşului.
Cu fiecare treaptă, emoţiile mă copleşeau şi mai mult.
Mă tot roteam în faţa uşi, nu mai eram sigură pe mine, nu mai ştiam ce căutam aici.
Apăs pe sonerie.
"Ce am făcut!?"
Vroiam să plec, nu se simţea nici-o mişcare, nu avea rost să mai rămân.

- Faye!?

Arăta de parcă tocmai se dase jos din pat, poate pentru că chiar asta a făcut. Era ciufulit şi confuz.

- Heiii... ( câutam o scuză )

- Ce faci, aici!?

- Ăăăăă....scuze pentru deranj!

- Nu fi toantă, intră!

- Mersi!

Dispăruse în bucătărie, profitasem de momentul de sigurătate şi mă uit la pozele lui înrămate.

- Sa întâmplat ceva!?

- Nu..eu doar..ummm!

- Tu doar!?

- Am greşit faţă de tine şi regret!

- Nu ai greşit cu nimic!

- Ba da, te-am lăsat să crezi că nu contai...

- Şi contam!?

- Da..enorm!

- Nu credeam că te voi vedea...aici, cu mine!