Vie printre morti

8.

Alex: Am pierdut-o! De ea depinde daca se mai întoarce!

Sara: Luck nu trebuie să afle, mai ales acum!

Uşa de la camera lui Em se închise, nimeni nu intră, nimeni nu iese.
Pentru un timp nu mă mai gândisem la Em, ci la Elsa. Din cauza asta îi trădase, urma să se schimbe. Dar de ce!? Cum au loc "transformările" astea!?

.............................................
Mă reîntorsesem la antrenament, eram singură în pădure îi aşteptam pe băieţi, adică pe Margo, Luck nu cred că mai era în stare de ceva.

Margo: Vrei să faci asta!?

Tresărisem, mă luase prin surprindere, apăruse de nicăieri.

Eu: Da!

M: Dacă te accidentezi?

Eu: Vom vedea! ( am înghiţit în sec )

M: Eşti nebună!

Ştiam! De data asta chiar o beleam dacă se întâmplă ceva, îmi era frică de el.
Timp de două ore îmi tot arăta aceleaşi mişcări, cică acelea sunt baza. Mă tot uitam în prejur speram să vină Luck, dar în zadar.

M: Faye! Ai cinci minute să fugi!

Trag aer în piept, încuviinţez din cap şi o iau la fugă prin pădure. Uram antrenanentul dar era folositor, deveneam mai rapidă, agilă.
Mă opresc, Margo nu era nici unde. Bag mâna în buzunarul din spate de la pantaloni şi scot un cuţit foarte mic, îl strâng în palmă şi mă întorc la Margo, aveam o idee nebună!

- Margo! Margo!

- Parcă ţi-am zis să faci ceva!? ( sărise dintr-un copac )

- Aşa e! ( arătândui cuţitaşul )

- Heii! Ce faci cu ăla!? ( dând doi paşi în spate )

- Am încredere în tine!

Se uita cu ochii mari la mine, nu înţelegea ce vroiam să fac. Îmi muşc buza şi mă tai în palmă, era o tăietură destul de urâtă.

- Ce ai făcut!?

- Vânează!

Era o nebunie, stiu! Dar data trecută nu îmi făcuse nimic rau, bine erau şi ceilalţi dar nu! Aveam încredere dar îmi era şi frică.
Mă ajunsese din urmă, avea privirea injectată, fac doi paşi în faţă. Vroiam să mă apropii, eram plină de sânge pe mână.

- Faye, îmi pare rau!

Mă înbrâncise, trebuia să fac ceva. Îl prinsesem de mână, cu cealaltă palmă, plină de sânge îl lovisem peste faţă.

- Inspiră! Poţi să te controlezi!

- Pot, pot! ( şoptea ).

- Margo! ( îi cuprinsem capul între palmele mele ). Cred! Tu mai învăţat să nu am frică, eu te învăţ auto-controlul!

Devenise o legumă, era plin de sânge şi nu reacţiona. Ştiam cine ia luat locul lui Seby, doar nu îmi riscam viaţa pentru oricine.
Căzuse în genunghi, îmi luase mâna şi apăsa pe rană să oprească sângerarea.

- De ce te-ai jucat în halul ăsta cu viaţa!?

- (zâmbeam)...hmmm. Având în vedere că mă antrenezi şi sunt expusă la atâtea riscuri...am zis de ce nu!?

- Ai înnebunit!

- Nu mi-ai făcut nimic data trecută, nici acum şi nici-o dată!

- Nu aveam cum să îţi fac ceva!

- Exact! Am înţeles că totul a fost făcut la nebuneală.....

- Nebuneală!?

- Da!

- Nu! La noi chestia asta cu sângele e ca la voi cu alcoolul!

- Adică!?

- Nu a fost o întâmplare, simţeam că vreau asta!

- Ăăăă....

- Nu cred nici jumătate din motivul tau! De ce te-ai tăiat?

- Ţi-am zis!

- Nu! Eu ţi-am zis!

- Margo!

Nu puteam să îi zic că îl plac, din moment ce nici eu nu ştiam ce se întâmplă.

- Vie! Să revenim la antrebament!

- Nu putem! ( eram cu telefonul în mână )

- De ce?

- Trebuie să ne întoarcem, Em îşi revine!

- Hai! Te iau în spate, ajungem mai repede!

- Ok!

Sebastian, văzuse tot. Le urmărise fiecare mişcare, era în vârful unui copac, ochii lui deveneau mai vineţi pe zi ce trece. Nu mai era acelaşi Sebastian.