Vie printre morti

2.❤

Liceul...
"Cine intră, nu mai iese viu" mare dreptate avea. Trag aer în piept, îmi trec mâna prin păr şi mă întrept spre vestiar.
Aveam istorie cu domnul Smol, îmi scot cărţile din vestiar când venisr Cass.

- Hei, hei, hei! Chef de şcoală!?

- Şi încă cum!!!

- Ai vorbit cu Saby!?

- Nu, sa întâmplat ceva!?

- Nu l-am văzut în dimineaţa asta iar a seară a venit foarte târziu!

- Nu ştiu! Îl voi căuta după ore...

- Ok... Ce oră ai!?

- Istorie!

- Iaxxx. Ne vedem la cantină atunci. Pa.

Mă îngrijorase puţin ce îmi spuse de Sebastian, acum chiar nu mai aveam chef de nici-o oră.
••••••••••••••••••••••••••••••••••
Greu mai trecea timpul pe parcursul orelor.
"Trrr-trr"
Mă grăbeam să ajung la cantină, deja întârziasem.

- S-o ia cine vrea! ( trântind cartea pe masă)

Margo: Eu nu citesc! Emily !?

Alex: O iau eu!

Luck: Faci mişto de noi!?

Alex: Nuu...serios o iau eu!

Eu: Fă borş cu ea!

Em: Nervoasă!!! Nu mă bag! ( se lăsă pe spate cu scaunul )

Se lăsase linişte, fiecare îşi vedea te tava lui cu mâncare.

Sara: Iaţi văzut pe "satanişti"?

Margo: Că tot veni vorba! Unde e Seba!?

Cassy: Nu l-am mai văzut de a seară !

Margo: Figurant!

Eram nervoasă, nu mai puteam sta cu mâinile în sân.

CASSY: Unde pleci!?

Faye: Am prins aluzia!

Cassy: Ce?

Asta e lipseam restul zilei de la şcoala dar trebuia să îl găsesc pe Seby, deja mă simţeam eu vinovată. De parcă nu eram destul!
Unde ar putea fi!?

Timp de o oră îl căutam şi nimic, parcă îl înghiţise pământul. Deja mă repetam, mă întorceam îl locuri în care am mai fost.
Eram la finalul păduri, nu ajunsesem nici-o dată până acolo, se întindea un câmp cu flori sălbatice. Era cineva acolo, vroiam să mă duc dar îmi era să nu dau de Jade sau Jeramy.

- Seby!?

Riscasem, mă apropiasem de el. Stătea acolo...întins, metitând.

- Seby!?

- Faye, ce cauţi aici!?

- Pe tine!

Sunase ciudat, ochii lui căprui erau şi mai mari, îi plăcuse ce auzise.

- Adică.....erau îngrijoraţi cei din grup!

- Şi totuşi tu mai căutat!

Oricum o dădeam tot lată o făceam, ma prins ce mai la deal, la vale.

- Aşa se pare!

- Poţi să te întorci, sunt bine!

- Am nevoie de tine!

Nu puteam să cred ce mi-a ieşit pe gură, vroiam să spun asta, dar nu cu voce tare.

- Ai!?

- Am zis am? Vroiam să zic avem!

- Şi eu am nevoie, am nevoie să te ştiu bine!

- Seby! Sunt bine! Nu îmi e frică de ei, sunt cu voi!

- Nu eşti ca noi! Nu se crede în tine! ( pleca )

- Ai dreptate! Tot timpul am umblat cu persoane care nu cred în mine şi tot nu m-am învăţat minte. Stop joc!

- Nu cred în tine? ( ţipa ) Dacă tu nu crezi, cum să credem noi!?

- Renunţ!

- Nu te las!

- Am făcut-o deja!

- Nu cât eşti cu mine!

Îmi ridică capul şi mă sărută, vroiam să se oprească dar vroiam să ştiu şi ce urmează.

- Nu renunţ la tine!

Era atât de bine în braţele lui, mă simţeam protejată.
Orele se terminară, trebuia să plec altfel tata îşi dădea seama că absentasem de la şcoală.

- Hai, te duc eu acasă!