Vie printre morti

22.

Îi strâng mâna în palma mea, mirosul de sânge mă termina, nu mă puteam concentra.

Sara: Faye goleşteţi mintea!

Îmi opresc respiraţi, acum îl înţelegeam perfect pe Margo, îmi umezesc buzele şi încerc să mă liniştesc, nu eram sigură cât mă mai puteam controlo.

Cassy: Dă-i drumul Faye!

Zis şi făcut, pe mână eram plină de sânge, cobor lângă pârâu să mă spăl, simţeam cum îmi fugea pământul de sub picioare.

Justin: Eşti bine!?

Laura: Da! ( apăsând pe rană )

Eu: Îmi pare rau!

Laura: E ok! ( zâmbi )

Eu: Când mă întorc la viaţa mea!?

Alex: De curând!

Eu: Când!?

Alex: Curând!

Eu: Ce ar trebui să fac până vine curândul ăla!?

Luck: Ce zici să încetezi să mai faci pe fetiţa răsfăţată!

Eu: Ce!?

Luck: Ce ai auzit! Stai aici!

Laura: Nu vrem accidente la şcoală! E mai bine să stai izolată o perioadă!

Eu: Izolată!?

Cassy: Da, Faye! Izolată, nu putem risca!

Eu: Bine! ( nervoasă )

Laura: Trebuie să plecăm, avem ore!

Em: Da! Rămâi aici! ( se uita la mine )

Eu: Ok!

Luck: Margo nu vii!?

Margo: Nu! ( era derutat )

Luck: Cum crezi!

Margo: Laura arată palmele!

Se uita ciudat la el, se întroarse cu faţa şi ridicase palmele.

Toby: Lauraaa! ( era speriat )

Laura: Ce!?

Toby: Uii. Uiitt..

O prinse de încheieturi şi îi arătase propriile pălmi, nu mai avea nimic, nici-o tăietura, nici-o zgârietură.

Laura: Felicitări, Faye!

Eu: Mersi!

Sara: Avantajul noastru! ( îmi făcuse cu ochiu )

Îi priveam cum se îndepărtau, îmi venea să arunc cu ceva în ei. Nu eram un pericol, nu atacam nici un coleg, eram tot eu doar cu o pereche de colţii dar în rest aceeaşi Faye.

- Vii!?

- Unde!?

- La carieră!

- Carieră!?

- Nu ai fost!?

- Nu! Ce facem acolo!?

- Îţi testăm reflexele! ( zâmbi )

- Ce!?

O luase în faţă, eram în urma lui. Se oprose brusc. Nu eram atât de agilă ca el, îmi era greu să îmi controlez picioarele.
Mă oprisem pe margina unei stânci cred că până jos erau 3-4 metri, poate mai bine.
Totul în jur era doar rocă, iar jos era pădurea, şoseaua.

- Ce e locul ăsta!?

- Cariera!

- Ce facem aici!?

- De aici ne aruncăm!

- Ce? Acolo!? ( arătând în jos )

- Exact!

- Te-ai smintit!?

- Asta e loc pentru alpinism! Ai grijă să nu te vadă cineva!

- Margo!

Se puse pe margina stâncii, părul mi se ridicase în cap.

- Margo!

Îmi zâmbi, nu apucasem nici să clipeac iar el se aruncase deja în gol!

- Te aştept jos Faye!

Picioarele îmi tremurau, îmi era frică, nu eran o nenfricată precum el. Mă întinsem pe piatra aceea rece, închisem ochii vroiam să mă liniştesc. Puteam auzi susurul pârâului, zumzăitul albinelor, orice pală de vânt care lovea frunzele copacilor. De undeva se auzea un gâfuit greu şi un miros ascuţit de transpiraţie.

- Margo!?

Era imposibil să fie el, pupila ochiilor se micşorase, un miros dulce-sărat îi răvăşise corpul. Mă durea capul, eram turmentată, arătam de parcă eram himnotizată singurul lucru pe care vroiam să îl fac era să găsesc sursa acelui miros.

- Faye!? FAYE!

Era Margo, mă prinse de umăr şi mă întoarse cu faţa la el.

- Calmează-te! E doar un alpinist rănit!

- Rănit! ( imagina se înţeţoşase )

- Faye!