CAPITOLUL 15

1K 115 34
                                    

—- AUTOR -—

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

- AUTOR -

Imediat cum terminase orele înaintea celor doi drăcușori ai ei, se îndrepta spre cămin. Zâmbetul nu îi putea pieri când știa de faptul ca băieți o supravegheau mai toată ziua în pauze, ca să nu o deranjeze nimeni.

Poate ca nu era chiar atât de rău că cei doi știu de faptul ca erau fata, dar tot o îngrijora puțin. Mai ales acel Jungkook. Nici nu îl mai poate privi în ochii după noaptea trecută.

- Cum dracu sa vorbești în somn, Kyong...atât de proastă sa fi. Se mustra când întra pe ușa camerei căminului. Când mai dormi ar trebui sa îți pui scoci la gura. Dar pana vin ei de la liceu, pot dormi liniștită.

Închise ușa ca să se asigure ca nu întra alt student din cămin, și își dăduse hainele toate jos, rămânând goală. Dacă nu ar sta cu doi băieți, ar fi rămas asa.

Se duse și lua în schimb cu un tricou de la Taehyung și pantaloni scurți de ai ei, nu o interesa ca sunt hainele celor doi, trebuia acum sa le împartă cu ea.

Parca erau mult mai confortabile decât ale ei.

După ce terminase un duș fierbinte, se arunca în pat, adormind îndată ce pusese capul pe perna moale. Nici nu se mai uita în al cui pat era, avea nevoie de somn.

<< La liceu...>>

Deși nu făceau ora, Jungkook era nevoit sa stea împreună cu colegii săi în clasa alături de un înlocuitor al profesorului lor de fizica. Dacă era după el, pleca de mult, dar nu avea chef de absențe și să își dezamăgească tatăl.

El era singur în banca, vorbind cu Taehyung prin mesaje, dar râsul unui grup de colegi care erau strânși la masa din a treia banca de la mijloc, ( el fiind ultima banca de la perete) ii atrase atenția.

-— Ziceți băieți, care ați vrea să fie următoarea noastră jucărie? Din păcate Heesung s-a transferat de aici.

—- Eu as avea pe cineva în minte. Dar nu știu ce sa zic.

Dacă se refera la cine cred eu, îi trimit la doi metri în pământ.

Jungkook se ridică în bancă și înainta spre grupul de băieți, intervenind și ei între ei.

-— Despre cine vorbiți băieți? Care va fi noua jucărie, hm?

Băiatul de mai devreme care spuse ca avea pe cineva în minte, știa ce avea sa facă Jungkook. Întotdeauna îl observase pe el și pe Taehyung ca îl supravegheau pe Kyong dar nu a aflat niciodată motivul.

Și acum parca regreta ca îi zise celui mai bun prieten care era o gura spar-

—- Pe Kyong din a noua. Bobocelul de anul acesta. Răspunse imediat un băiat de statură mai mica. Plănuim sa-

-— Taci Seong. Murmura acesta privindu-l cu ura.

Jungkook rânji și lua un scaun așezându-se alături băieților. Dacă voia să le afle jocul, trebuia sa se prefacă (,) că îl joacă și el.

Relaxat, se lasă pe spate pe spătarul scaunului zicând:

-—Păcat. Ne am fi putut combina ,,jocurile" împreună. Eu și Taehyung am pus de mult ochii pe el, mai ales ca e și coleg cu noi. Asa că, dacă aveți un plan, îl puteți împărtăși și cu mine.

Stânjenit că Jungkook nu venise cu alte gânduri aproba din cap. Băiatul era destul de popular în liceu, ar fi trebuit sa își de-a seama că nu ar proteja un gândăcel fricos și vulnerabil numit Kyong.

Privirea lui Jungkook care se plimba pe băieți se oprise însă pe doi. Devenise încordat deoarece tipi erau ăia de a doisprezecea din baie. Ce căutau în clasa lor?

-— Ei ce cauta aici? Murmura Jungkook printre dinți. Nu aveți ore? Plus, înlocuitorul cum v a lăsat aici?

Iritat de prezența lor, se ridica în picioare atrăgând atenția tuturor. Unul din băieți pe nume Sungmin rânji și răspunse:

-— Suntem aici ca să ne spunem și noi ideile de joc pentru bobocel. Știți eu și Han ne gândeam sa îl folosim puțin înainte de a pleca. Pare cam feminin și-

Cum rosti cuvântul ,,feminin" Jungkook parca văzuse rosu în fața ochilor, iar în secunda lui, pumnul său era lipit de fața lui Sungmin.

Ceilalți băieți erau șocați dar se ferira rapid nevrând sa fie răniți, ci doar sa asiste la meciul de box. Box, pentru ca Jungkook era pe victima sa și îl pocnea de parcă ar fi fost într-un astfel de meci.

Înlocuitorul imediat veniseră la cei doi sa îi despartă dar degeaba, Jungkook chiar îl lovise și pe bărbat.

-— Crezi ca sunt atât de prost încât sa las unul din voi jegoșilor să-l atingă de Kyong? Acel băiat îmi pare rău să vă anunț dar nu este jucăria voastră și nici nu va fi vreodată cât timp eu sunt în liceul ăsta! Am vrut sa intru în micul vostru ,,plan" iar cum unul zicea ceva greșit despre el, cum avea parte de o porție de pumni de la mine. Se pare că tu ai fost norocosul, dar nu îmi pare deloc rău.

Jungkook ar fi continuat sa îl bata la greu dacă nu venea directorul care reușise să îl despartă pana la urma de băiatul care zăcea acum pe podea, fiind însângerat.

Nervos de asta, directorul îl pălmui.

—- Jeon Jungkook, ce dracu e cu comportamentul ăsta pe tine?! Îți era dor de detenție și să ai puncte scăzute la purtare, eh?

—- Mă doare fix în penis de punctele voastre scăzute și detenție. Asta vedeți, dar faptul ca în acest liceu sunt zeci de elevi agresați verbal, fizic, psihic chiar și sexual nu mai vedeți! Poate eu sunt un bătăuș, dar dvs sunteți un moș obsedat de bani. Ce bine ar fi dacă ați vedea lacrimile acelor elevi chinuiți...dar dvs aveți bani, și credeți ca acei bani repara un suflet distrus al unui adolescent. Poate sunt băieți, dar au și ei sentimente!

În clasa era liniște, colegi lui Jungkook își lăsaseră capul în jos deoarece majoritatea se simțeau în cei care agresează elevi slabi.

Directorul era și el fără cuvinte, privirea ii era în continuare spre cel de la podea, nu îi putea reproșa nimic lui Jungkook deoarece era adevărat...

Dacă s ar auzi tot ce se întâmplă în acest liceu, el avea să aibă pierderi mari, asa ca la unele familii ale unor elevi agreați le dădea bani în schimbul tăceri.

Scârbit de toți, din cauza liniști ce era în clasa, Jungkook își scutură puțin pumnul ce era de sânge și își strânse lucrurile.

Sub privirea tuturor, părăsi sala de clasa.

—- Înainte sa comenteze de bine ca l-am bătut pe nepotul său, ar trebui să facă ceva cu liceul ăsta nenorocit.

Murmura în timp ce își deschise telefonul sa vadă cât e ceasul. Probabil la ora asta, Kyong era acasă.

-— Dacă ea va păți ceva, voi distruge acest rahat de liceu.

𝐋𝐈𝐂𝐄𝐔𝐋 𝐃𝐄 𝐁𝐀𝐈𝐄𝐓𝐈[✔︎]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum