𝐋𝐈𝐂𝐄𝐔𝐋 𝐃𝐄 𝐁𝐀𝐈𝐄𝐓𝐈[✔︎]

CAPITOLUL 16

—- JUNGKOOK -—

Fără să-l mai anunț pe Taehyung de plecarea mea, îmi luasem lucrurile și dus am vrut. Scopul meu era doar sa ajung cât mai repede la cămin, sa ma trântesc în patul meu și sa scap de nervozitate.

Boșorogul ăla după ce că distruge adolescenta elevilor ce trec prin acel liceu mai are și tupeul de a comenta. Uneori și eu regret ca am venit aici, dar ma gândesc, asa nu as mai fi întâlnit o pe Kyong.

Poate ca a fost destul sa vin aici și să-

Oh doamne, Jeon Jungkook, la ce dracu ai ajuns sa te gândești.

-— Cu siguranță am înnebunit. Nu vreau sa fiu ca hyung care se îndrăgostește mereu. Ma smiorcai, fără să îmi pese de lumea ce se uita la mine de parca scăpasem de la nebuni. Pff..parca nu mai am voie sa vorbesc singur.

Bine...acum dacă stau sa ma gândesc, am înnebunit. Puțin...doar puțin..

[...]

Am intrat în camera de cămin răsuflând ușurat. În sfârșit am ajuns acasă unde ma pot odihni fără să îi mai aud pe acei prosti de la liceu. Arunc ghiozdanul într-un colt al camerei și înaintez direct către pat.

Inițial am vrut sa ma arunc în el și să mă fac mic sub pătură dar m am oprit instant când am văzut-o pe Kyong...Se odihnea în patul meu.

Era făcută mica, aproape ca un ghemotoc. Strângea cu putere în brațe pătură mea, chipul ei fiind ascuns acolo. Părul ei era împrăștiat peste tot. El era ușor umed, probabil făcuse un duș și nu s a uscat cum trebuie. Parca îmi dispăruse toată nervozitatea și somnul când o văzusem...

-— De ce trebuie sa fi așa? Întreb șoptit ca să nu o trezesc. Ce ai tu și nu au celelalte fete pe care le-am întâlnit? Faptul ca te dai drept băiat? Eu și Taehyung ți-am putea face atât de multe...dar aleg să nu. Deocamdată. Dar nu știu cât va mai ține acest ,,Deocamdată "

Oftez puternic și ma așez lângă ea în pat. Zâmbesc la imaginea ei atât de drăguță și vulnerabila. Mintea mea deja începea să se joace cu ea, într-un mod atât de nebun.

Te urăsc pentru sentimentele ce mi le provoci.