Dacă te-aș mai avea o dată

13. Nunta

            Clopote. Se auzeau peste tot. Lumea se foia în jurul meu, încercând să îmi fixeze rochița astfel încât să arate perfect. Mama îmi puse buclele din față lateral, să mi se vadă chipul complet. Mă pupă pe creștet și îmi ură baftă. Au mai zăbovit lângă mine puțin timp, apoi au plecat cu toții când au considerat că eram gata.

            Stăteam afară cu tata și așteptam să intru în biserică, la dreapta lui. Visasem la acest moment încă de când eram mică. Să îl simt lângă mine, să ne transferăm emoțiile unui altuia și să pășim împreună spre un nou început. Acesta avea să mă predea următorului bărbat din viața mea, și ultimului, de asemenea. Era și el emoționat. Într-un costum elegant din cap până în picioare și cu părul dat cu gel, acesta îmi făcu semn să îl iau de braț.

             —Ești gata? mă întrebă, îmbrățișându-mă.

            Am inspirat adânc, încercând să mă calmez. Nu mă duceam la moarte. Trebuia să fiu fericită, să zburd prin mulțime, nu să tremur din tot rărunchii. Am dat din cap aprobator. Eram gata.

            —Sunt mândru de tine, Ariana. Să știi că mereu te voi iubi. Mereu vei fi fetița mea.

             I-am zâmbit recunoscătoare. Știam. Știam că părinții mă vor iubi la fel de intens ca și până acum. Și eu îi iubeam din tot sufletul meu. Voiam să îi am lângă mine și după căsătorie, apoi să îi văd jucându-se cu nepoții și să facem mese de Crăciun în armonie. Nici nu îmi doream altceva. Familia e cea mai importantă.

            —Și eu te iubesc, tată! i-am răspuns, dându-i un pupic pe obraz. Îți mulțumesc pentru tot.

            Apoi, am pășit. Am făcut la fel ca și la repetiții. Am făcut un pas, apoi altul, totul în sincron. Clopotele au bătut și mai asurzitor; lumea s-a ridicat în picioare. Muzica a început să cânte și ea, dar încă murmurul de uimire la vederea mea se putea auzi limpede. Alec stătea cu George lângă, privindu-mă cu buzele strânse într-o linie aspră. Preotul zâmbi de la distanță, punându-și mâinile în poală.

           Tata, ei bine, tata avea ochii în lacrimi. M-am uitat în fugă la el și am observat cum albul de lângă iris era ușor înroșit, iar fața lui se îmbujorase extrem de evident. Mama era ridicată și ea, în timp ce își puse mâinile pe față emoționată. Am putut vedea șirul de lacrimi de pe obraji. Am zâmbit. Mai aveam puțin și plângeam și eu! Nu se putea așa ceva.

           Când am ajuns lângă Alec, acesta izbucni la propriu în plâns, iar George se duse lângă el și îl bătu pe umăr încurajator.

           —Ești atât de frumoasă! exclamă soțul meu.

           Mi-am lăsat capul în jos timidă, apoi i-am dat drumul brațului tatei încet. Acesta mai își lăsă câteva secunde să prelinde degetele pe mâna mea, apoi se duse alături de mama în primul rând.

          Eram al naibii de emoționată. M-am uitat în spatele meu și am observat mulțimea de oameni aranjată la patru ace. Biserica părea atât de mare, dar atât de plină. Inima a început să îmi bată din ce în ce mai tare, dar am încercat să o controlez, inspirând și expirând adânc.

          Preotul își ajustă vocea calm, apoi începu predica. În tot acest timp, Alec se uita la mine atât de pătrunzător. Ochii săi mă citeau, mă întorceau pe o parte și pe alta, apoi reveneau la loc. Limba sa se plimba tacit peste buze, umezindu-le la fiecare secundă. Era îmbujorat. Roșeața caracteristică i se urcă până aproape de tâmplă, unde o venă îi zvâcnea alert. Degetele îi tremurau. Deci nu eram singura persoană cu un milion de sentimente la un loc.