Aniversările ar trebui să fie pline de fericire, surprize binevenite și întruniri familiare deosebite. Eram nespus de entuziasmată pentru ziua de naștere a lui Alec, ce avea loc în data de douăzeci și unu septembrie. De abia așteptam să râd împreună cu Natalie și George, cu părinții mei ce hotărâseră să vină cu mașina până la București, și cu părinții săi. Îmi alesesem o rochiță lungă până la podea, de culoare albastru închis, combinat cu un negru pătrunzător, alături de niște balerini. Urma să petrecem ziua sa în apartamentul nostru, deoarece vremea nu ne permitea luxul unui restaurant cu terasă. Ca niciodată, toamna plonjă cu repeziciune spre capitală, fără niciun fel de regret interior. În același timp, Alec își aranjă o bluză albă pe el, cu niște blugi bleumarin. Arăta extrem de bine în această ținută simplă, dar care îl caracteriza prin fiecare detaliu.
Gătisem toată dimineața, sau mai bine zis el gătise toată dimineața, pentru cina ce avea loc; eu pusesem la punct ultimele mărunțișuri din apartament, făcând ca fiecare încăpere să arate splendid. Așezasem ghirlande și baloane, flori și lumânări parfumate, totul-totul doar ca oaspeții să se simtă ca acasă. Observasem că de fiecare dată când cineva vine în vizită, gazda este profund alarmată de aspectul casei, lucru ce nu ar trebui să fie normal. Vizitele ar trebui să fie doar pentru dragul de a revedea persoana respectivă, nu de a inspecta curățenia sau noua tendință în materie de mobilă.
— Ești bine? mă întrebă Alec, venind pe la spate. Pari epuizată. Nu vreau să te suprasoliciți.
Ochii săi încercau să îi capteze cu privirea pe ai mei, dansând într-un cerc romantic. Voiam să îl iau în brațe și să îl sărut de mii de ori, doar ca să îi arăt cât de recunoscătoare eram pentru faptul că nu plecase de lângă mine. Îmi era apa de care trupul meu avea nevoie. Fără el, sufletul mi se deshidrata întocmai ca și o stafidă amară. Îi mulțumeam Domnului căci a găsit o cale de revenire pe drumul dragostei într-un timp atât de scurt.
— Normal că sunt bine, dragule! am replicat cu un zâmbet pe buze.
Alec se balansă ușor de pe un picior pe celălalt gânditor, apoi îmi presără un alt sărut gingaș pe buze. Părinții mei trebuiau să sosească din clipă în clipă, iar acest gând mă determina să fiu din ce în ce mai nerăbdătoare să înceapă petrecerea. Nu îi mai văzusem de luni bune, iar cu ocazia acestei întruniri de familie aveam să le dăm vestea căsătoriei noastre organizată pe luna viitoare. Prima oară când îi povestisem lui Natalie întreaga nebunie cu o căsătorie grăbită, aceasta fusese puțin sceptică. Mă întrebase dacă sigur îmi doresc ca ceremonia să aibă loc într-un spațiu restrâns și cu puțini oameni. La un moment dat, fusese pornită pe ideea că eram însărcinată, și din acest motiv doream să se întâmple totul atât de repede.
— Jur pe ce am mai sfânt că nu de asta o fac, am început să râd, amuzată până peste cap de teoria prietenei mele. Dacă eram, crezi că nu ți-aș fi spus-o?
— Ai început să fi secretoasă, mormăi aceasta în barbă. De unde să știu eu dacă zici?
— Crede-mă, pe tine te-aș fi sunat prima oară! am asigurat-o cu zâmbetul pe buze.
Este atât de hazliu faptul că oamenii au început să fie împotriva iubirii. Încep să judece orice privire pe furiș a unui bărbat asupra femeii, încep să refuze cu înverșunare unirea a două persoane ce declară cu vehemență că sunt suflete pereche, preferând ca acestea să stea separate. Eu nu îmi doream să îi ascult. Aveam o vârstă, un bărbat minunat alături de mine și o familie mai mult decât perfectă. Nu am să uit niciodată ziua în care mama, stând pe balconul casei și sorbind dintr-o ceașcă plină cu cafea, îmi spusese povestea vieții ei și fericirea pe care a avut-o odată ce l-a găsit pe tata. Îmi doream să trăiesc o astfel de poveste de dragoste, cu suișuri și coborâșuri, veselie și tristețe. Fiindcă în final, ei doi au rămas împreună și le-au arătat tuturor că dragostea învinge dacă depui efortul necesar.
CITEȘTI
Dacă te-aș mai avea o dată
Romansa|NEEDITATĂ| Romanul complet editat și revizuit se poate găsi la editura Bestseller. „- Jur să te iubesc până la moarte! spuse acesta, înainte să ne dăruim unul altuia pe deplin. Și așa a și fost. Până ce drumurile ne-au despărțit, m-a iubit lacom...