Dacă te-aș mai avea o dată

7. Vacanța la mare

             Una dintre lunile mele preferate este luna iulie. Mereu am fost atașată de soarele ce-ți încălzea pielea, de mirosul puternic de flori și iarbă verde, și de peisajul de pe străzi îmbibate cu prunci energici ce strigă, cântă și se joacă. Perioada verii este cea mai calmă perioadă în care pur și simplu îți poți lua o pauză de la muncile zilnice și te poți relaxa. În fiecare an, gândul meu era să merg la mare. Corelam cu liniștea dinaintea furtunii, cu nisipul ce-ți gâdila degetele de la picioare și cu pescărușii dinamici ce-ți ciuguleau mâncarea de la balcon, apoi fugeau către valuri. Mai ales mirosul era unul special, mirosul acela puternic de sare și mare, deoarece aceasta era o mare sărată. 

              Încă de la începutul relației, Alec îmi promisese o vacanță la Marea Neagră de 5 zile, iar acum însfârșit aveam parte de aceasta. Eram atât de fericită pentru noi, deși încă aveam o frică interioară ca el să nu mai aibă parte de altă criză de epilepsie. În ultimele săptămâni devenisem ca un fel de dădacă, mereu după acesta, deoarece eram într-adevăr speriată să nu mai pățească ceva. La un moment dat, chiar l-am și enervat cu îngrijorările mele excesive, încât îmi spusese că dacă nu termin, el va pleca din apartament până mă liniștesc. Astfel, m-am prefăcut că fricile mele dispăruseră, însă în schimb se transformaseră într-un ghem de coșmaruri în suflet.

             Pentru mine, marea nu era ceva nou. Obișnuiam să merg cu părinții mei în vacanțe anuale la Mamaia, aceasta devenind pentru mine ca și o a doua casă. Eram încântată că îi puteam prezenta lui Alec împrejurimile, iar apoi să ne plimbăm ca doi îndrăgostiți pe faleză. Deși aveam aceste planuri perfecte, planurile nu pot decurge uneori chiar cum ți le-ai propus, așa că nu am reușit să le duc pe toate la bun sfârșit. Timpul nu era destul pentru a da ocol întregii stațiuni, și nu numai. Îmi promisesem că în următorul an îi voi arăta restul ce nu am reușit în anul respectiv.

              Momentul meu favorit a fost într-o seară de marți, chiar a doua zi de vacanță. L-am dus la o patiserie ce făcea produse extrem de delicioase, iar apoi ne-am oprit să luăm și shaorma pentru amândoi, de la niște turci. Având în minte întâlnirea perfectă, m-am îndreptat cu acesta spre plajă, pentru că mi se părea mult mai romantic să mâncăm shaorma în fața valurilor. Era puțin ciudat, acum că mă gândesc, însă atunci mi se părea un plan minunat.

               M-am așezat cu grijă pe un șezlong, apoi am început să devorez cu poftă mâncarea. Avea un gust dulce, fiind îmbibată în ketchup de acest fel, iar cartofii prăjiți mi se topeau în gură, emanând o căldură ușoară pe gât. În combinație cu sarea pe care o inspiram și expiram din cauza mării, întreg momentul era ca scos din povești. În timp ce mâncam cu grijă, Alec se întoarse către mine cu un zâmbet pe chip.

             — Mai ții minte cum a fost prima noastră întâlnire? m-a întrebat ștrengărește.

             Da, chiar țineam minte. Mă dusese la un parc din sectorul unu, iar dragostea noastră a fost mărturisită în timpul unei cine cu shaorma. Amintirea aceasta îmi presără fiori calzi pe șira spinării, pentru că acel moment reprezenta începutul întregii noastre povești de iubire. Devenisem melancolică oarecum, deoarece cu toții ne trezim cu această stare când privim undeva în trecut, într-un loc care părea atât de frumos și liniștit. Parcă ne și doare inima când ne trezim din amintire și realizăm unde suntem.

              — Cred că mâncarea asta este magică. Ne-a adus împreună, glumi Alec.

              —  Știi ce cred eu că este magică? l-am întrebat, punându-mi mâna la ochi din cauza luminii emanate de apus.

               Acesta dădu din cap negativ și îmi așteptă răspunsul. Nu prea eram o fire romantică, încercam să fiu, însă nu îmi ieșea. Pe deasupra, nu mă pricepeam nici să mă deschid față de o persoană, ca urmare a evenimentelor din copilărie deja relatate. Eram la început de drum, sperând să mă transform dintr-o omidă timidă într-un fluture splendid. Până la urmă, toată lumea așteaptă cu nerăbdare această schimbare. În seara aceea, mi-am permis să mă transform într-un fluture.