Dacă te-aș mai avea o dată

8. Liniște și pace

           Alec devenise din ce în ce mai trist din cauza părinților săi. Deși de fiecare dată când îl întrebam dacă este în regulă, îmi răspundea că nu am de ce să îmi fac griji, în adâncul sufletului meu știam că lucrurile nu stau chiar așa. Avea nevoie de ei precum avea nevoie de mine, deoarece în cele din urmă eram o familie cu toții, chiar dacă urma să ne căsătorim. Eram sigură că și eu aș fi fost tristă din cauza părinților mei dacă nu mă băgau în seamă atâta amar de timp. Diferența dintre ai mei și părinții lui Alec consta pur și simplu în iubirea pe care o aveau asupra mea. Niciodată nu m-ar fi lăsat cu ochii în soare pentru o alegere ce mie personal îmi făcea bine, chiar dacă lor nu le convenea. Ba mai mult, mă susțineau în ceea ce voiam să fac. Fiindcă asta înseamnă iubirea. Și dacă nu ești în totalitate de acord cu lucrurile ce le face cealaltă persoană, atâta timp cât o vezi fericită și împlinită, o lași să își trăiască viața și o sprijini de la spate.

           Într-o zi, fără să știe logodnicul meu, mi-am rupt cinci minute din programul de lucru de la firma domnului Stan și am sunat-o pe mama lui. Voiam răspunsuri. Dacă ei nu aveau de gând să sune, atunci trebuia să sun eu. În joc stătea sănătatea mentală a fiului lor. Era imposibil să nu înțeleagă cât rău îi făcuseră din cauza comportamentului deplasat pe care l-au avut. Înainte de toate, m-am ridicat și am închis ușa biroului, ca să fiu sigură că niciun angajat nu mă surprinde vorbind la telefon în timpul orelor de muncă, apoi mi-am scos repezită mobilul să apelez numărul mamei lui Alec, salvat pe ascuns.

           Prima oară nu a răspuns nimeni și am închis. Eram optimistă. Probabil avea treabă și nu a auzit. După alte câteva minute am sunat din nou, în speranța că o să aud glasul cuiva de pe cealaltă parte a liniei telefonice. Tocmai când voiam să închid pentru a doua oară, o voce ușor enervantă, pe care am asociat-o cu a mamei lui, îmi răsună cu putere în ureche. Am oftat supărată, deoarece mai avea puțin și mă surzea, dar am tăcut de dragul lui Alec.

           — Alo? Cine ești? Dacă omul nu răspunde înseamnă că are treabă, ai înțeles? spuse această pe un ton pițigăiat.

           Mi-am dat ochii peste cap, fiind conștientă că această tentativă masca probabil îngrijorarea. Sau poate nu. Nu avea numărul meu în telefon, așadar nici măcar nu știa cine dorea să o contacteze. Așa era cu toată lumea? Era imposibil, deoarece până să se întâmple ceea ce s-a întâmplat, totul era frumos: vorbea extrem de drăguț cu mine, mă îmbrățișa strâns de fiecare dată când mă vedea, stătea la o cană cu ceai cald și îmi povestea despre momente din copilărie. Cu siguranță avea o vagă impresie despre cine o suna.

           — Bună ziua, scuzați-mă de deranj! Sunt Ariana. Ariana Teodorescu. 

           — Iarăși tu! exclamă frustrată. Găsește pe altcineva cu care să vorbești.

           Știam că avea de gând să închidă apelul. Mă simțeam vinovată și voiam să îndrept lucrurile. În ultimele milisecunde, mintea încerca să-mi găsească o portiță de scăpare, prin care să îi capteze atenția și mamei lui. Dragostea maternă este cea mai puternică dragoste existență în viață, nu-i așa? Dacă era într-adevăr așa cum se spunea, atunci doamna Petrov trebuia să aibă aceleași instincte ca orice altă mamă.

           — Stați! am strigat. Este vorba de Alec. Are nevoie de dumneavoastră.

           Replica aceasta avusese efect. Deși credeam că o să închidă, am auzit câteva răsuflări grele prin difuzor, apoi acceptă să asculte tot ceea ce aveam de zis. Recunosc, folosisem un ton mai dramatic, demn de filmele de acțiune, dar chiar trebuia să mă asculte. Într-o oarecare măsură, era adevărat. Toată aceasta șaradă a lor îl afectase pe Alec destul de grav. Chiar avea nevoie de ei, nu era o glumă. I-am explicat întreaga situație, iar din cele cinci minute pe care dorisem să le aloc pentru convorbirea telefonică, am ajuns la treizeci de minute ca din senin. Cu toate că eram fericită pentru faptul că nu mă refuzase de data aceasta, trebuia să mă întorc la lucru neapărat, dacă nu voiam să stau peste program pentru a termina tot.