10. La petrecere

8.9K 126 2
                                    

Mayson Sebastian


Ies de pe ușă principală a liceului și o găsesc Jennifer care mă așteptă lângă mașină. Mă uit la ea și văd că nu are dispoziție prea bună.

- Bună,domnișoara! Spun eu și îi văd zâmbetul frumos de sub buzele cărnoase.

- Bună ziua,domnule profesor! Tocmai ce s-au anulat planurile pentru diseară.

Mă uit la ea printre gene.

- Cum așa? Dar am plănuit asta de mai bine de 2 ore,cum ai reușit să îmi strici planurile?

- Diseară merg la o petrecere! E prima mea petrecere! Spune ea. Îmi pare rău că ți-am stricat planurile.

Mă gândesc câteva secunde la un răspuns. Mă bucur că merge la o petrecere, ce mă înspăimântă este ce va face acolo.

- Te-a invitat un băiat? Spun eu curios.

- O prietenă, mă corecteză ea.

- Ce fel de prietenă?

- Mă poți duce acasă? Întrebă ea.

Îmi evita răspunsul. Nu insist deschizându-i portiera pentru a intra.

Spre casa ei, conversațiile au fost scurte și plictisitoare.

O las cu câteva case mai în față pentru a nu o vedea părinții ei.

Mă sărută iar eu adâncesc sărutul masând-o ușor între zona picioarelor. O doresc dar pot astepta.

- Să fi cuminte! Spun eu după ce rup sărutul

- La revedere, domnule profesor! Închide portiera iar eu virez pe o străduță pentru a da în marșarier.

Mă simt neliniști. Ajung acasă nervos dintr-un motiv neștiut. Mă frământă pe dinăuntru adevărul care mi-l ascunde mică mea pradă. E frumoasă și orice băiat ar putea să îi dea curte, iar asta îmi creează nervi. Beau un pahar de vin pentru a îmi calmă gândurile.

Sunt nebun?

--->

Taylor Jennifer

Mă pregătesc pentru prima mea petrecere. Mama nu este prea încântată de idee dar pe mine mă încânta maximum. Vreau să mă distrez măcar o data în viata, să îmi fac de cap. Îmi iau o rochie neagră care îmi ajunge până la genunchi și care este mutată nu foarte încât să mi se vadă totul prin ea. Mă privesc în oglindă. Îmi asortez rochia cu niște pantofi finuți tot de aceiași culoare și o mică poșetă în care îmi pun tot ce am nevoie. Nu am nevoie de prea multe lucruri având în vedere că nu știu prea bine ce să îmi iau cu mine. La petrecere m-a invitat un băiat de la mine din clasa, nu voiam să îi spun lui Sebastian pentru că ar intra prea mult în bănuieli. Nu am nicio relație apropiata cu băiatul acela, a făcut invitația pentru toată clasa. La ora 18:00 ar trebui să fim majoritatea acolo. Ceasul de pe perete arată ora 17:35 îmi iau geaca pe mine și o strig pe mama.

- Mama! Sunt gata!

Mama mă conduce până la destinație cu mașină, ne luam rămas bun desigur și nelipsitele avertizări despre băutură și băieți.

După ce cobor din mașină sunt întâmpinată la intrare de un domn politicos care mă servește cu o băutură de pe tava ce o ținea în mâini.

După două ore...

Simt vibrația corpului meu. Am dansat, am cântat și m-am distrat de minune cu oameni de aici. Muzica răsună din boxele date la maxim. Mă simt bine. Deși privirea îmi este încețoșată mă simt vioaie și plină de viața. Am dansat cu un băiat frumoasă, înalt, chipeș care îmi șoptea lucruri ciudate la ureche, deși nu înțelegeam ce vorbește, râdeam și zâmbeam la fiecare cuvânt pe care îl spunea. La momentul de față dansez cu el și zâmbesc involuntar.

- Ești foarte frumoasă! Sunt singurele cuvinte pe care le aud de pe buzele lui.

- Și tu ești frumos! Spun râzând.

Simt cum sunt trasa de pe ringul de dans. Nu știu cine este persoana care mă tărâie în cel mai întunecat colt al încăperii. Îi aud vocea dar nu îmi pot da seama cine este.

- Ce vrei de la mine? Spun aproape ținând. Dă-ți mână de pe mine!

Acesta mă trage spre el mai tare și abia pot să îi deslușesc cuvintele pe care le spune.

- Ești drogata? Te-ai drogat? Spune el ținând la mine.

- Nu țipă la mine, frumușelule!

Acesta se uită la mine, mă enervează că nu îi pot desluși chipul, ochii mei îl văd neclar.

Mă agaț de pieptul lui iar acesta devine mai solid. Îl mângâi și îi simt privirea fixata pe mine.

- Cum de ai ajuns în halul îsta? Cine ți-a făcut asta? Spun el calm.

Stau câteva clipe până ce înțeleg clar cuvintele pe care le spune.

- Mă simt bine, mă simt vie. Dar tu cine ești? Îmi ridic privirea spre el.

Nu aud ce spune. Mâinile mele coboară involuntar spre abdomenul lui iar apoi spre zona dintre picioarele lui. Deși nu fac ceea ce trebuie, îmi place așa că nu mă opresc.

După câteva clipe îl simt respirând anevoie. Zâmbesc.

- Trebuie să plecam, spune acesta.

- Unde?

- La mine. Spune scurt încercând să își recapete respirația normală.

- Nu plec nicăieri cu tine. Nu te cunosc.

- Vino cu mine! Mă trage acesta. Mă eliberez din strânsoarea și mă trag spre perete.

Vine spre mine din nou dar mai calm și sigur pe el.

- Vino cu mine. Îți vreau binele. Spune cu un calm grav

- Nu te cunosc! Strig eu încercând să vorbesc peste muzica dată la maxim.

- Sunt prietenul tău. Spune el tot atât de calm.

Acesta mă trage afara. Aerul rece îmi acaparează corpul. Încerc să îmi revin dar alcoolul mă face să plutesc.

- Urmează-mă! Spune și mă ia de mână.

- Nu pot! Spun încercând să îmi mențin echilibrul.

Mă acoperă cu haina lui și mă ia în brațe. Nu mă zbat dar râd neîncetat. Mă pune pe bancheta din dreapta șoferului.

- Hai să ne distrăm! Spun și râd vesel. Simt cum plutesc de la alcoolul care îmi încălzește corpul.

- Ești drogata,drăguțo! Spune el și zâmbește.

Mă frec la ochii, ca să îl văd mai clar.

- Nu e adevărat. Sunt foarte trează,știu ce fac. Spun și cu un gest al mâini mă apropii de el și îl sărut.

Câteva clipe îi simt încordare în corp, iar apoi începe să mă sărute flămând. Rămân fără aer și mă despart de el. Ce-i drept măcar sărută bine.

- Mai vreau o data! spun cu entuziasm și râd de prostiile mele, măcar la beția să o fac, îmi zic în sinea mea.

Mă apropii de el dar se depărtează.

- Ești beată,Jenny! Nici nu gândești cea ce faci.

Îl privesc câteva clipe, apăs mânerul de la portieră și ies din mașină.

Încerc să mă întorc de unde am venit. În câteva clipe îi simt mâna pe umărul meu. I-o dau la o parte și îmi continui drumul.

My Math Teacher 🔞Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum