My Math Teacher 🔞

28. Revederea părinților

Taylor Jennifer

Dimineață mă trezesc în brațele lui Sebastian.

Mă dau jos din pat și mă duc încet spre bucătărie pentru a nu îl trezi. Fac un mic dejun repede.

După câteva minute îl văd la vârful scărilor somnoros. Îi zâmbesc.

- Bună dimineața, sper că nu te-am trezit.

- Oh deloc. Ți-am simțit lipsa din pat. Spune și vine lângă mine. Ne luăm în brațe și ne sărutăm ca de început de zi. Servim micul dejun și apar și prieteni mei îl bucătărie.

- Ce bine miroase! Spune Polaris și vine țopăind în bucătărie.

- Avem omletă iar dacă doriți altceva puteți căuta în frigider. Spun și le zâmbesc.

Ne bucurăm de micul dejun împreună iar apoi toți merg la casele lor mulțumind pentru ospitalitate.

- Mai vorbim! Spun și le fac cu mâna prietenelor mei care părăsesc casa.

- Bine. Am ceva treabă dar mă întorc repede! Spune Sebastian.

- Nu te grăbi. Am să fac puțină oricine pentru că azi o să vină părinți mei, deci stai liniștit.

- Te pot ajuta. Se oferă Sebastian.

- Nu trebuie. Mulțumesc.

- Bine atunci te las să faci curat în liniște. Spune și mă sărută.

- Ne mai vedem, domișoară! Spune el și îmi face cu mâna.

- La revedere, domnule profesor. Spun și îi zâmbesc.

--->

După ce am aranjat paturile și am făcut puțină ordine prin bucătărie, m-am pus la birou pentru a învață.

Primesc un telefon de la mama și văd că afara era deja întuneric.

- Poți să vii până jos
să deschizi ușa, draga mea.

- Desigur mamă! Spun și închid telefonul și cobor la ușa.

Îi ajut pe părinți să își pună bagajele în sufragerie, erau foarte veseli. Așteptau cu nerăbdare să-mi povestească cum au petrecut vacanță lor. După ce am stat pe canapea și ne-am bucurat de un timp petrecut împreună, mi-au dăruit un cadou.

- Nu știam ce să îți luăm de acolo. Erau foarte multe lucruri frumoase dar am ales ceva care te definește. Spune mama

Tata mi-a pus în mână un glob de sticlă. Era frumos. Avea o mică căprioară în mijloc înconjurată de flori.

- Vă mulțumesc! Spun eu și îi îmbrățisez. Îmi place foarte mult!

- Știam noi! Spun ei.

După ce despachetăm toate bagajele și ne urăm noapte bună, urc la etaj.

Îmi pun micul glob pe birou, avea mici luminițe care luminau prin întuneric.

Mă culc fericită să îmi revăd din nou părinți acasă.