My Math Teacher 🔞

35. Situație mai delicată...

Am lăsat-o însărcinată?

- Ce s-a întâmplat, Jenny? Spune-mi. Spune-mi orice! O rog. O implor.

Gelozia mea s-a evaporat la gândul că ea nu se simte bine. Este palidă, fără viața și lipsește zâmbetul acela frumos care îi luminează fața.

- Sunt...Spune ea cu o voce atât de forțată încât mă chinui să o descifrez.

- Ești...Spune Jenny. Ești însărcinată? Spun eu și mă las pe vine la aceiași înălțime ca ea pentru a o putea privi.

Îi ridic bărbia pentru ai privi ochii negri.

- Mă doare burta. Spune ea

- Așază-te! Spun și o ajut să se așeze pe un scaun.

- Revin imediat.

-->

Ajuns acasă mă dezbrac și mă strecor sub picuri fierbinți ai dușului. Îmi înfășor un prosop în jurul taliei și ies din baie. Mă duc în dormitor unde Jenny doarme, cu greu am adormit-o. Este în timpul menstruației iar crampele nu fac altceva decât să o deranjeze. A vorbit cu mama ei că rămâne peste noapte la cineva iar eu am avut grija să nu o supăr cu nimic. Am și eu o soră și sunt destul de antrenat cu astfel de situații. M-am asigurat că are tot ce îi trebuie.

Mă așez lângă ea, îmbrățișând-o. Îmi strecor mână pe abdomenul ei ce părea fierbinte din cauza pernuțelor pe care le-a pus pe el.

Nu știu ce puteam spune sau face, știu că o doare îngrozitor din cauza crampelor și nu știu cum să îi alin suferință în acesta situație.

Situație mai delicată...

- Te simiți măcar un pic mai bine? Îi șoptesc.

Îmi răspunde cu un geamăt scurt.

- Vreau să îmi spui o poveste. Spune ea brusc.

Afirmația ei m-a uimit puțin. Aș fi vrut să o tachinează dar nu am curajul.

- Bine. Despre ce ai vrea să îți povestesc? Spun eu și mă apropii de ea mai mult până îi simt căldura corpului.

- Orice doar vorbește-mi.

- Să îți vorbesc? Întreb.

- Da vreau să adorm cu vocea ta în minte.

La auzul cuvintelor ei încep să îi povestesc banalele povești din copilărie.

- ...Și au trăit până la adânci bătrâneți fericiți. Spun și închei povestea.

Aud micile ei răsuflari calde semn că a adormit. Mă ridic fără zgomot din pat. Deși am ajuns nu de mult acasă ceasul de pe perete indica ora 16:00.

Pregătesc ceva de mâncare un ceai iar apoi aud pașii iubitei mele ce apare în bucătărie.

- Sper că nu te-am trezit de la gălăgie.

- Poate vrei să spui de la miros. Miroase foarte bine.

- Mă bucur că îți place. Spun și îi zâmbesc.

Încă un tablou care ar trebui memorat mintal este Jenny. Acum fix în acesta postură schimbată în tricoul meu cu părul ciufulit zâmbind văzând dulciurile de pe masă.

- Nu te speria, chiar nu am de gând să te mănânc și pe tine. Spune ea și zâmbește desfăcând o punga de jeleuri.

- Nu m-ar deranja. Spun eu și îi zâmbesc.

Restul serii îl petrecem pe canapeaua din sufragerie iar apoi din nou în bucătărie pregătind cina.

- Ce ai vrea să mănânci? Spun eu în timp ce ne îndreptăm spre bucătărie.

- Orice gătești tu. Spune ea.

Pare mult mai liniștită în perioada asta,sau doar am senzația.

-->

După cină ne-am făcut un mic ciub în pat format din mai multe paturi și perne. Era comod. Mult mai comod cu Jenny în brațe.

- Ce facem mâine? Întrebă ea.

- Mâine? Hm...Eu trebuie să îmi fac bagajele. Spun eu și o sărut pe păr.

- Bagajele? Unde pleci? Spune ea și se întoarce cu fața spre mine.

- Da,ai auzit bine. Mai ții minte cât ți-am spus că trebuie să plec pentru câteva zile?

-Da...

- Ei bine, mâine este acea zi. Spun eu și o sărut pe buzele rozali.

- Mă iei cu tine? Spune ea.

- Te simți rău, Jenny. Chiar nu vreau să te pun pe drumuri lungi.

- Dar vreau să stau lângă tine. O să fie trist fără tine.

- Te asigur eu că nu. Am să îi trimit pe Erik și pe Polaris pe la tine mai des. Trebuie să te pregătești pentru bal. Ai multe de făcut. Nu poți rata așa ceva.

- Dar ai spus că vrei să vin cu tine. Insistă ea.

- Ascultă-mă! Spun și îi întorc fața spre mine. Am să rezolv lucrurile cât de repede pot. Până la absolvirea ta am să fiu aici. Promit.

- Bine. Spune ea

- Nu te supăra, Jenny. Spun eu și o sărut. Chiar nu poți rata asemenea momente.

- Am înțeles, Sebastian. Spunea ea și se întoarce.

- Cum mi-ai spus? Spun eu și o întorc cu față spre mine. Îi văd urma unui zâmbet

- Sebastian. Spune ea zâmbind

- Mai spune-l o dată. O rog. Buzele ei se conturează pentru a îmi forma numele. Atât de dulce.

O sărut până rămâne fără aer.

- Te iubesc. Spun și cuvintele ies atât de liber și sincer încât nu îmi vine a crede. Pentru o secunda Jenny nu își ascunde uimire care mai apoi se transforma în fericire.

- Și eu te iubesc. Spune ea și mă sărută.

Ca deobcei poziția noastră de somn îmbrățișați.