34. Am lăsat-o însărcinată?

4.5K 88 1
                                    


Sebastian Mayson

Ultima săptămână de școală și-a pus amprenta pe elevi fiind agitați și cu gândul la vacanță ce urma să vină. Vedeam bucuria din ochii lor atunci când își spuneau între ei ce planuri aveau pentru vară.

Sincer să fiu nu eram prea încântat de venirea verii, aveam o grămadă de lucruri de făcut și la naiba de nu îmi venea să o arunc chiar acum pe Jenny în pat și să mă scufund între picioarele ei pentru ai auzi micile ei sunete.

Astazi mai aveam o ora cu clasa a 12-a care cică se pregăteau pentru bacalaureat, când ei de fapt se pregăteau să fac parada modei de sfârșitul celor mai frumoși ani, dar puteam să îi înțeleg.

Am trecut pe la cancelarie pentru a semna prezența iar la fără două minute m-am pornit spre sala de clasă de la etajul 3. Nu a durat mult până să întâlnesc alții profesori stresați sau veseli, entuziasmați sau fără viața care să mai schimbe o vorbă cu mine.

De când am pășit în acest liceu mi s-a părut că m-am încadrat în tipare. Nu mi se părea prea greu să fiu la patru ace în fiecare zi și nici nu mi se părea că elevi sunt neobrazați sau needucați. Era un liceu cât se poate de normal iar pentru asta îi mulțumeam lui Dumnezeu, trecând peste fapta nesimțită de a mă culca cu una dintre eleve fiind și singură elevă care mi-a clăcat pragul casei și care mi-a atins așternuturile patului.

Am pășit în clasă iar liniștită s-a așternut peste elevi. Pot spune în secret că îmi place cum domin toate clasele când îmi fac prezența. Auzisem de la alți profesori că acesta clasă nu era tocmai ușă de biserică dar eu puteam să spun că la oră mea erau niște uși de biserică. Nu trebuia să îmi bat capul cu șoșotelile din clasa pentru că nu existau. Iar atenția ei bine o calitatea de a mea este că pot atrage atenția doar intrând pe ușă și nu sunt narcisist când spun asta.

Trecând peste faptul că am intrat în clasa ceva mi-a atras atenția. Băiatul cu cămașă și-a schimbat locul și nu orice loc. Tocmai locul de lângă Jennifer Taylor care deobicei stătea în bancă cu o colegă la fel de timida ca ea.

Îmi las catalogul pe catedră.

- Bună ziua elevi. Nu am să vă țin mult știind că este ultima voastră oră. Spun și aud niște glasuri vesele. Aș vrea ca ora asta să discutăm despre orice vreți voi, iar oră viitoare am să vă pun să faceți exerciți că să vă mai trec o notă. Bine?

-Da! Aud vocile entuziasmate ale elevilor

Știu că sunt clasa a 12-a și că primesc avertismente de la toți profesori privind cariera și viața de dincolo de anii petrecuți în școală, dar eu nu vreau să mă urască fix acum când trebuie să le spun să își facă un viitor mult dorit și să își construiască viața pe care și-o doresc.

- Cu ce ați vrea să începem? Spun eu și le zâmbesc.

- Aveți iubita, domnule profesor? Spune o fată care stătea lejer în bancă ei curioasă de răspunsul meu.

Inițial voiam să îi spun nu. Mă uit la ea câteva clipe dar cu coadă ochilor fixată pe Jenny care nu era deranjată de întrebare, atentă la glumă pe care i-o spunea băiatul de lângă ea.

- Ce întrebări de adolescenți. Da,am o iubită. Spun iar în clasa răsună un cor de voci inițiat de vocala O.

Întrebările erau tot mai multe iar clasa devenea din ce în ce mai relaxată și vioaie.

Ce mă deranja era neatenția pe care mi-o oferea Jenny.

- O zi frumoasă vă doresc! Spun și aștept ca elevi să elibereze clasa, sunâdu-se de pauză. Aud forfota de pe holuri.

Privesc în clasa și mai văd două persoane. Jenny și Elissa, care nu se străduiau mai deloc să iasă în fuga pe ușă.

- Am ceva de discutat cu tine, domnișoară Taylor. Spun și mă așez cu pe colțul catedrei.

Văd cu coada ochiului cum Elissa se grăbește. Pășește grăbită pe lângă noi și salută iar eu fac același gest zâmbind.

- Poți să mergi. Nu mă aștepta. Spune Jenny către persoana care se afla în afara perimetrului de clasă. Îmi întind capul ușor spre ușă cu mâinile la piept încrucișate.

- O zi frumoasă, Avram. Spun eu spre băiatul de la ușă și îl aud îndepărtându-se spunând ceva.

Zâmbesc.

Stăm în tăcere simt cum nervi ființei de lângă mine mai au puțin și îi ies pe afară. Respirația ei era rapidă. Mâinile ei se agitau pe lângă corp și cireașa de pe tort,nu mă privea.

După ce aud ușa ce declară că băiatul acela nu ne mai poate auzi mă ridic de pe catedră iar Jenny face un pas în spate.

- Bună ziua, domnișoară Jennifer Taylor.

Simt cum se cutremură când își aude numele.

- Bună ziua. Spune ea încet.

- Ce mai faci? Spun iar ea ajunge lipită de una dintre primele bănci din fața.

- Sunt bine, domnule profesor. Mulțumesc pentru întrebare.

- Eu aș zice că nu ești. Spun iar ea își ridica pentru câteva milisecunde ochii ei negri ce îi întâlnesc pe ai mei. Ochii ei coboară din nou spre pantofii de culoarea ochilor ei.

- De ce spuneți asta? Mă întreabă ea.

O ridic pe bancă ce era în spatele ei pentru a fi măcar puțin mai înaltă.

- Uite-te la mine Jenny. De ce mă ignori? Spun eu și îmi pun mâinile pe lângă corpul ei.

- Vrei să te fac să vorbești? Spun eu.

Nu îmi răspunde. Mă provoacă?

Mă apropii mai mult de ea. La un centimetru de buzele ei.

- S-a întâmplat ceva, Jenny?

- Da, îmi spune într-o voce șoptită.

Când am auzit răspunsul întrebare pozitiv gândul mi-a zburat că ar fi însărcinată.

Am lăsat-o însărcinată?

My Math Teacher 🔞Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum