My Math Teacher 🔞

27. Alergat prin ploaie

Taylor Jennifer

După cele întâmplate la mine acasă, câteva zile a fost liniște. Am putut să mă bucur de ea învățând la materiile la care aveam examen. Sebastian mai trecea din când în când pe la mine pentru că i se făcea dor, iar cu Polaris vorbeam în fiecare zi. Am devenit cele mai bune prietene. Mai erau puține zile până ce începea școală de după vacanță așa că mă străduiam să înțeleg lecțiile.

Stăteam la birou cu cărțile pe masă împreună cu caietele pe care îmi notam lucurile importante până când primesc un telefon. Mă uit la număr și văd că mă sună Polaris. Răspund.

- Heyyy, ce face prietena mea? Spune ea veselă.

- Încerc să înțeleg heroglifele astea. Spun eu uitându-mă în manualul de geografie.

- Lasă tocitul. Haide în oraș, îți trebuie un aer.

- Așa aș zice și eu. Tu ce faci? Spun eu în timp ce îmi aranjez cărțile.

- Sunt în parc. Spune ea

- În parc? Singură? Spun eu

- Cu Erik. Spune ea și îi simt un zâmbet.

- Cu Erik? Spun ironică. Hai Porlaris ai spus că nu e nimic.

- Așa părea. Spune ea. În fine, nu vorbim doar despre mine. Hai afară!

- Nu aș vrea să vă deranjez îndrăgostiților. Spun eu și râd.

- Lasă prostiile! Hai în parc mai repede! Spune ea.

- Bine bine! Spun eu. Pot să aduc și eu un gagic? Spun glumind.

- Adu câți vrei dar grăbește-te. E trist fără tine.

- Vin imediat. Spun și închid apelul.

Îmi iau o jachetă deși afară era soare totuși vântul bătea cu putere. Îl sun pe Sebastian în timp ce mă îndrept spre parc.

Răspunde după al doilea apel.

- Hey, ai vrea să vii în parc? Spun eu. Vântul bătea cu putere și îmi flutura părul în toate părțile.

- Din păcate nu pot acum. Trebuie să fac niște lucrări și câteva finalizări la un proiect școalar. Îmi pare rău.

- Nu e nimic. Poate altă dată. Spun.

- Jenny știi că nu te-aș neglija. Promit să mă revanșez cu o cină în seara asta în oraș.

- Bine! Spun eu veselă.

- Pe mai târziu! Spune el

- La revedere, domnule profesor! Spun și închid apelul.

Ajunsă în parc în văd pe Erik și pe Polaris pe o bancă. Mă duc spre ei.

- Din păcate unul dintre noi lipsește azi. Are puțină treabă. Spun eu.

- Nu-i nimic. Ne putem distra și așa. Spune Polaris și vine și mă îmbrățișează.

Îl salut și pe Erik care era vesel ca deobicei.

- Ar fi frumoasă vremea dacă nu ar bate vântul atât de tare. Spun eu

- Sincer. Spune Polaris.

Am stat la povești pe bancă până ce a început a picura.

- Off, o să plouă. Spune Polaris.

- Haideți în micul foișor. Spun eu și mă ridic de pe bancă.

Ploaia se întețea iar noi stăteam ascunși în micul foișor. Oameni alergau pentru a se ascunde de ploaia care începerea să se întețească.