My Math Teacher 🔞

18. O nouă prietenă?

Taylor Jennifer

Mă trezesc înfășurată în brațele lui Sebastian. Mă uit la ceasul de pe perete, care indica ora 6. Mă ridic fără să fac prea multă gălăgie și mă duc să vă dacă s-a trezit Polaris.

O găsesc dormind așa că mă duc la baie și mă spăl pe față, aranjându-mi părul într-un coc. Merg spre bucătarie și gătesc un mic dejun cu ce găsesc din frigider. Fac o omletă. Sebastian mă întâmpină speriindu-mă.

- Neața! Ce cauți la ora asta în bucătărie? Spune el și mă îmbrățișează.

- Am pregătit micul dejun sper să îți placă! Spun eu iar el mă sărută dulce.

Gusta din mâncare, iar apoi zâmbește.

- Te pricepi! Spune și îmi face cu ochiul. Merg să mă îmbrac revin cât de repede pot. Spune și merge spre baie.

Aud un sunet de telefon, mă duc spre canapea și observ că mă sună mama.

- Bună dimineața! Ce faci draga mea? Ieri nu mi-ai răspuns la telefon!

- Neața mama! Tocmai ce mâncam micul dejun la prieneta mea, nu îți face griji, sunt bine. Am adormit ieri și nu am auzit telefonul.

- Să nu lipsești de la școală! Pregătește repede!

- Bine, mamă! Te iubesc! Vorbim mai târziu!

- Bye! Spune ea iar eu închid apelul. Știu că nu e bine să o mint dar nu îi pot spune adevărul acum.

Arunc telefonul pe canapea și mă duc să o trezesc pe Polaris. O zgâțâi ușor până ce își deschide ochii.

- Neața! Spun eu.

- Unde sunt? Spune ea și se așează în fund.

- Nu te speria! Te-am luat ieri din club. Erai lovită și nu am vrut să te las acolo. Îmi cer scuze dacă te speri.

Stă câteva minute și se uită la mine, somnoroasă.

- Nu trebuie să îți ceri scuze, spune cu o voce stinsă. Era marhmură. Încercă se ridice din pat. Stă o clipă până să îi revină echilibrul.

Se uită la mine. Iar eu îi zâmbesc.

- Îți mulțumesc mult, nici nu știu cu ce să îți mulțumesc. Spune ea. Era puțin ciufuliută, dar arăta destul de drăguță.

- Nu îți fă griji! Nu trebuie. A, da. Aș putea să îți schimb bandajele înainte de a pleca?

- Desigur! Spune fata puțin jenată

- Doar o clipă! Mă ridic și mă duc după trusa de ajutor lăsată pe masă.

În timp ce o bandajam, ea îmi povestea despre viața ei. Spunea că este eleva și că încurând va absolvi liceul ca și mine.

- Astazi nu vei merge la școală? Spun eu în timp ce acopeream cu un bandaj zgârietura care nu mai părea atât de gravă.

- Nu, în nicun caz. Spune și râde.

Mai vorbim puțin și simt că putem deveni chiar prietene.

- La ce liceu înveți? Spun eu și mă așez lânga ea.

- Liceul Lord. Cred că îl știi. Spune ea.

- Serios? Acolo învăț și eu! Dar nu te-am văzut niciodată.

- M-am transferat acum câteva zile și am fost acceptată ieri, de asta am și petrecut aseară.

- Te cunoști cu Erik? Spun eu

- Nu, nu l-am cunoscut personal dar am auzit de el de la o prietenă.

- Ce vorbiți voi acolo? Spune Sebastian iar eu mă întorc spre ușă și îl observ îmbrăcat la patru ace ca de fiecare dată.

Mă ridic de pe pat și mă duc spre el.

- Polaris el este Sebastian. El te cunoște deja. Spun și îi zâmbesc.

Polaris se ridică de pe pat și îi întinde mâna lui Sebatian.

- Sunt Polaris. Îți mulțumesc că mai primit la tine aseară! Spune și zâmbește.

- Sebastian, încântat. Sunt iubitul lui Jenny. Spune și zâmbește la rândul lui.

- Sunteți cuplați? Oh...cred că am făcut un deranj atât de mare.. Spune Polaris și roșește.

- Nu ne-ai deranjat! O consolez eu. A fost decizia mea de a te ajuta și cred că am făcut o decizie bună. Am putea fi prietene.

- Lăsăm discuțile mai avem încă câteva minute, Jenny. Spune Sebastian și iese din cameră.

- Nu am să vă mai deranjez, atunci. Am să mă îmbrac cu ale mele și am să plec. Spune Polaris și își strânge lucurile.

Am vrut să o opresc de mai multe ori dar nu a acceptat așa că am lăsat-o să plece.

- Nu am haine cu care să merg la școală. Spun și mă îndrept spre bucătărie unde era Sebastian așezat pe un scaun. Se uita destul de ciudat la mine.

- S-a întâmplat ceva? Spun iar toate gândurile ciudate îmi trec prin minte.

- Vino la mine! Mă îndemă el iar eu mă apropii.