My Math Teacher 🔞

36. Prințesa

Taylor Jennifer

Zilele trec. Mi-am petrecut majoritatea timpului stând în pat sau vorbind cu Polaris care este până peste cap de ocupată de cum o să fie îmbrăcată la terminarea liceului.

- Și ce zici de asta? Spune arătându-mi una dintre miile de rochi. Dar de acesta dată era o rochie roz cu sclipici.

- Mi se pare drăguță. Îi spun. Ți se potrivește de minune.

Poate că nu v-am spus asta până acum, dar Polaris pe lângă că este înaltă. Mai are și forme care îi pică parcă scluptate pe corp. Are părul blond. Un blond ca de miere. Iar ochii ei ca două smaralde. Era un fotomodel în realitate chiar și când nu făcea nimic.

Pe când eu eram puțin mai scunda ca ea. Nu aveam forme atât de accentuate ca ale ei. Iar părul meu era brunet. Dacă mă duceam oriunde cu Polaris întorcea priviri iar pe ea nu o deranja deloc.

- Jenny! Mă strigă Polaris din apel. Unde ți-e capul?

- Mă gândeam la cât de bine îți vine rochia. Spun eu și îi zâmbesc. Sigur lui Erik i-ar plăcea mult. Spun și îi fac cu ochi.

- Zici? Spune ea și începe să râdă.

- Da. Spun râzând lungind vocala a.

După ce am terminat apelul cu Polaris m-a sunat Sebastian

- Ce mai face
domișoară mea?

- Sunt bine.
Tocmai acum am închis
cu Polaris. Tu ce mai faci?

- Fișe, dosare și muncă.
Dar sunt bine.

După ce mai vorbesc un timp cu Sebastian și închid apelul mă pregătesc pentru o baie dar aud o bătaie în ușa.

Părinți mei erau plecați la niște prieteni apropiați. Eram singură acasă.

Să fie oare Polaris?

Deschid ușa de la intrare și sunt uimită să îl văd pe Erik la ușă.

- Oh...Bună

- Sper că nu te-am speriat din cauza orei târzii.

- Dacă îl cauți pe Sebastian. Nu este aici. Spun și îi zâmbesc.

- Pot să intru? Spune el iar eu îi deschis ușa larg poftindu-l în casă.

- Ce cauți la oră asta aici? Spun eu. Era deja foarte târziu trecut de ora 12.

- Mă gândeam că nu ți-ar plăcea să stai singura într-o casă atât de mare. Spune el și zâmbetul lui apare la colțul gurii.

- Deci știai că nu este Sebastian. Îi spun iar el aproba din cap.

- Bine. Eu voiam să fac baie. Îi spun

- Te voi aștepta. Dacă dorești te pot păzi.

- Nu e nevoie. Ai putea să stai la masă. Îi spun și îi arăt spre masa din sufragerie.

Mă duc la etaj și îmi iau hainele, mă duc spre baie și încui ușa.

După ce mi-am făcut un duș rapid pentru ca Erik să nu aștepte mult după mine. Am ieșit și am coborât scările. L-am găsit așezat pe canapea.