30. Pleacă?

4.4K 95 6
                                    


Jennifer Taylor

Examenele s-au terminat cu brio. Rezultatele trebuiau să apară. Mai erau câteva săptămâni și terminam clasa a 12-a.

Îmi iau ghiozdanul și telefonul de pe masă și merg spre școală împreună cu fratele meu. Intru în clasa îmi aranjez cărțile și ascult noile bârfe a fetelor din spate.

- O să se organizez un bal superb la sfârșit de a 12-a. De abia aștept! O să port rochia aia albastră adusă de tatăl meu din Italia. Se laudă Adda fericită către celelalte colege ale sale.

- O da! Să vezi câți băieți o să agățăm la bal!

- Mai ales pe profu de mate. Cu siguranță îl vei da pe spate. Spune o fată către Adda.

- Desigur! Care băiat nu îmi cade la picioare mie? Spune și râde.

Șoșotelile lor mi-au adus un zâmbet pe buze gândindu-mă că profesorul despre care vorbesc fetele este al meu. Orele trec foarte repede fiind mai relaxante după examene. Toți profesori încercau să organizeze fel și fel de activități cât mai interesante pentru sfârșitul anului.

-->

Rezultatele examenelor m-au încântat. Am avut cea mai mare notă din clasă la matematică deși nu mă așteptăm. Am avut un party cu toată clasa unde ne-am distrat toți vineri seara, petrecând un weekend aducându-ne aminte de amintirile vechi din liceu.

Era luni dimineață când primesc un mesaj de la directorul școlii pentru a merge în biroul lui.

Ajunsă în fața ușii bat și aud un 'intră'
Deschid ușa iar pe scaunul directorului stătea el privindu-mă atent.

- Bună dimineața, domnule director. S-a întâmplat ceva? Spun eu și mă apropii de birou.

- Stai jos te rog, domnișoară. Spune el iar eu mă așez.

- Trebuie să părăsesc orașul din cauza unor lucruri legate de serviciu. Spune el.

- Am înțeles. Dar de ce îmi spuneți asta mie? Spun eu. Adică...nu am nicio problemă...

Încerc să spun ceva dar mă întrerupe. Obiceiul lui.

- Aș dori să mă însoțești. Spune el iar fața lui era serioasă.

- Nu știu ce să vă spun...

- Nu trebuie să te gândești prea mult. Le voi spune părinților că pleci la o olimpiadă.

- De ce ați avea nevoie de mine? Cu ce v-aș putea ajuta? Întreb curioasă

Cât timp eram la școală el era profesorul meu de matematică și director școlii iar eu respectam asta.

- Asta o să discutăm pe parcurs, nu îți face griji. Doresc să știu dacă vei fi de acord.

- Sunt ocupată în perioada acesta se apropie și sfârșitul anului...nu știu ce să vă spun...Spun eu cu ezitare în glas.

Se ridică de la birou și se apropie de mine.

Îmi trece un fior pe șira spinării simțindu-i parfumul din nou atât de aproape de mine. Îl adumec fara zgomot în timp ce văd cum el parcă m-ar savura din ochi.

My Math Teacher 🔞Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum