Doamna minciunilor - Vol 3 Saga "Belgravian Hearts"

PROLOG

- Amy, lasă- mă să merg la Lune! Avem nevoie de bani. Trebuie să merg la Lune...

Vocea lui Alison se frânge, și disperarea îi aduce lacrimi în ochi.

- Știi că vine iarna! Nu putem să stăm așa, o să murim înghețate...

Mă ridic de la masă tremurând, pentru că mi-e greață din nou. Și nu doar din cauza mirosului- fum, mucegai, sărăcie- ci pentru că știu foarte bine ce înseamnă să mergi la Lune.

Lune e un drum fără întoarcere. Lune e mai rău decât iadul. Mama a fost pionul principal la Lune, și uite unde ne-a dus asta...

- Nu. Nu, Ali, o s-o scoatem la capăt! O să găsesc ceva luna asta, îți promit! Trebuie să avem răbdare, surioară!

Alison își rotește ochii cu amărăciune prin camera sărăcăcioasă, cu pereții pătați de ulei și cu ferestrele crăpate.

- Nu trebuie să le faci tu pe toate, Amy! Mătușa Mae spune că sunt destul de mare și...

- Nu!

Țipătul fioros izbucnește înainte să mă pot controla.

- Am spus că nu mergem acolo, Alison! Tu nu știi ce se întâmplă la Lune!!

Îmi smulg furioasă haina veche din cuier, hotărâtă să-mi găsesc mătușa și să o avertizez pentru ultima dată.

- Strânge masa până mă întorc! Și termină-ți broderia după ce strângi!

Aerul răcoros de toamnă mă izbește în față când ies pe casa scării, ca să ajung la apartamentul de dedesubt. Apartament e cam mult spus...

Mătușa Mae locuiește într-o dărăpănătură chiar mai mică decât a noastră, dar pentru că locuințele astea mizerabile au trei încăperi, proprietarii le numesc apartamente.

Când intru, mă întâmpină un nor de fum și râsul răgușit al mătușii, care tocmai își numără bancnotele soioase, în timp ce ultimul ei client își încheie pantalonii murdari.

Greața îmi strânge stomacul din nou.

Asta e viața care o așteaptă pe Alison dacă nu fac rost de bani! Asta e viața care ne așteaptă pe amândouă: o mulțime de bărbați jegoși și probabil tot la fel de multe boli.

Mae rânjește prostește văzându-mă în prag.

- Douăzeci de lire, Amanda! îmi strigă cu veselie, trăgând din țigaret cu sete. Și nici măcar nu m-am mișcat de pe canapeaua asta!

Chiar nu țineam să aflu că și-a prestat serviciile pe canapeaua aia, dar cel puțin acum știu că e mai prudent să rămân în picioare.

- Trebuie să vorbim despre Alison! îi răspund tăios, deschizând o fereastră, ca să intre puțin aer.

- Frumoasa de Alison! aprobă mătușa râzând. Frumoasa și tinerica de Alison, care ar face o puzderie de bani dacă Amanda- Cotoroanța i-ar da voie...

Furia izbucnește înăuntrul meu atât de feroce, încât apuc vătraiul greu de lângă sobă, și -Dumnezeu să mă ajute!- îmi doresc să-i sfarm capul pe loc!

- Nu mai vorbi cu ea mea despre Lune! Să nu îndrăznești, Mae!! Să nu îndrăznești!

- Oho, ușurel cu vorbele! râde mătușa mea, suflându-mi fumul direct în față. Ce e cu tine, fato, iar ai citit prea multe cărți cu neveste de lorzi și contese?

- Dacă îi mai vorbești lui Ali despre Lune, jur înaintea lui Dumnezeu...

- Nu-l pomeni pe Dumnezeu în locurile astea, Amanda! Dumnezeu nu există pentru sărăcime și pentru curve, drăguță. Nu există!