Mă doare capul, și nu vreau sub nicio formă să mă trezesc, dar aud foșnete în cameră, și trebuie să văd cine a intrat peste mine fără permisiune.
Când mă hotărăsc în sfârșit să deschid ochii, privirea îmi cade pe spatele unui bărbat înalt, care tocmai își trage pantalonii eleganți peste fundul splendid.
- Ah! exclam înspăimântată, sărind din pat. Isuse Dumnezeule! Domnule decan!!!
E el.
Se întoarce suprins, cu cămașa în mână, oferindu-mi o imagine impecabilă a brațelor puternice și a pieptului lat, acoperit cu cârlionți de păr castaniu.
Cum poate să arate omul ăsta!!
- Bună dimineața, îmi spune senin, îmbrăcându-și cămașa. Iartă-mă! Nu voiam să te trezesc.
Mă uit în jur uluită, doar ca să constat că de fapt am sărit din patul lui, și aparent, sunt îmbrăcată cu o pijama neagră de mătase care atârnă pe mine și nu e a mea.
- Isuse Hristoase!
- Ei, Laurentis, cine s-ar fi gândit că ești atât de credincioasă! comentează el rânjind.
- Domnule decan, ce s-a... de ce am dormit aici?
El îmi face semn să mă așez, în timp ce își încheie metodic nasturii cămășii, în fața oglinzii.
- Gândește-te, Amanda! Poate că ți-am dat cam multe pilule, dar sunt sigur că o să-ți amintești în curând.
- Ce mi-ai făcut? întreb îngrozită. Mi-ai dat... ceva??
- Da. Ai făcut febră, și te durea și spatele foarte tare.
Dintr-o dată descoperirea mă izbește cu forță, ca o avalanșă, înmuindu-mi genunchii. Sângerarea. Ralph, dezbrăcându- mă de haine. Mâinile lui pe coapse... chiloții roz. O, Doamne, chiloții roz!!!
Mă cutremur, închizând ochii strâns, și tot sângele îmi năvălește în obraji.
- Nuu! Nu, e doar un vis. Doar un alt vis prostesc și fără sens, mă încurajez singură, expirând adânc.
Ralph ridică din sprâncene surprins.
- Un alt vis? Mă visezi des?
Deschide-te, pământule, și înghite- mă!!
Nimic. Sunt tot aici, roșie ca o căpșună și dată de gol, ca o idioată.
- De ce sunt în hainele astea? întreb în schimb, încercând să nu-mi pierd cumpătul. Și de ce am dormit cu tine în pat, Dumnezeule?
- Păi, lumea umbla pe coridoare când am vrut să-ți aduc niște haine, și bănuiesc că nu voiai să mă vadă cineva intrând la tine în toiul nopții.
Îmi dau ochii peste cap, dramatic. Ce să vezi! Afemeiatul de decan s-a gândit la reputația mea, domnule!
- Și nu ai dormit cu mine în pat, dacă îți amintești. Eu am ocupat sofaua. Vezi câte fac eu pentru tine, Laurentis? Nu te uita așa, sunt un bărbat mai onorabil decât credeai.
- Nu cred că un bărbat onorabil își vâră mâinile între picioarele unei femei.
El râde mustrător, clătinând din cap.
- Sângerai, îți amintești? A fost un act pur medical, din nefericire.
Răsuflu greu, încercând să nu mă las prinsă în mreaja flirtului irezistibil, și clatin din cap.
CITEȘTI
Doamna minciunilor - Vol 3 Saga "Belgravian Hearts"
Romansa"Crezi că aerele tale de contesă și faptul că citești cărți vor șterge trecutul, drăguță? Poți să visezi cât vrei, dar nu uita, Amanda! Ești fiica mamei tale. Dacă vrei să faci bani, trebuie să-ți deschizi picioarele."
