Doamna minciunilor - Vol 3 Saga "Belgravian Hearts"

Cina

Dumnezeule, suntem aici!

Încerc să nu mă holbez prea mult, în timp ce valetul lui Ralph ne face turul casei, explicându-ne care sunt toate intrările, la ce oră se servește masa, unde sunt dormitoarele noastre și cum putem coborî în grădina superbă prin spate, dacă vrem puțină izolare.

Casa asta e imensă.

Eu și Alison avem fiecare câte un dormitor la primul etaj, cu baie, salonaș și ieșire proprie, ceea ce e chiar mai grozav decât la Academie.

Dormitorul lui Ralph bănuiesc că e în partea de jos, acolo unde are și salonul pentru oaspeți, atelierul de bijuterii și sala de box.

- Puteți stabili la începutul săptămânii meniul pe fiecare zi, dacă vă este mai ușor, domnișoară Payne. În weekenduri bucătăreasa este liberă, pentru că domnul Coulby iese întotdeauna în oraș. Dacă doriți să schimbăm acest program...

- Nu, nu, îl întrerup buimacă. Nu e nevoie să schimbăm nimic, mulțumesc Brett.

- Perfect! Vă las să vă instalați, domnișoară. Să fiți gata la șapte, domnul Coulby a rezervat cina la Bellefille.

Îmi dau ochii peste cap, acrită. De când am plecat din Bricho Ralph pare hotărât cu orice preț să reintre în grațiile lui Alison, și văd că începe în forță direct cu o cină pompoasă.

În locul lui aș fi dormit tot restul zilei, pentru că drumul cu mașina a fost epuizant, și mâine trebuie să conducă din nou până la Academie. Ar putea păți ceva pe drum, de la atâta oboseală. De fapt, de ce mă interesează pe mine soarta lui Ralph?

Îmi scot puținele lucruri din valiză, așezându-le cu grijă în sertare. Îmi trebuie rochii noi, în care să-mi încapă burta rotundă, pentru că ale mele încep să pleznească pe la cusături.

Și poate ar trebui să-mi caut și niște pantofi mai largi, mi se umflă picioarele în cei pe care îi am acum.

- Amy, ai auzit? exclamă Alison veselă, dând buzna în camera mea. O să mâncăm în oraș! Ralph spune că trebuie să ne îmbrăcăm elegant, e un restaurant franțuzesc. Cu ce să mă îmbrac?? Trebuie să fim elegante, Amy!! Tu ce îți iei?

Oftez, privind cele câteva rânduri de haine din șifonier.

- Nu am nimic elegant în care să intre și minunata mea burtă, o asigur fără chef. Ralph va trebui să se mulțumească cu rochia mea de toată ziua.

- Vrei să vii cu rochia aia lăbărțată, maro?

- E singura în care mă simt comod.

- Doamne Dumnezeule!

O bătaie în tocul ușii deja deschise ne atrage atenția spre stăpânul casei, care a apărut în pragul camerei mele, tăindu-ne răsuflarea.

Nu știu dacă Ali e la fel de afectată, dar faptul că îl văd pe Ralph cu părul ud mă zguduie până în adâncul măruntaielor.

Miroase minunat a spumă de ras, are părul umed pieptănat într-o parte, și chiar dacă e complet îmbrăcat, conștiința faptului că tocmai s-a îmbăiat îmi provoacă o groază de fiori fierbinți. N-am uitat cât de bine arată într-o cadă plină cu apă, și cu râulețele mici care i se preling pe piept, picurând în jos pe abdomen.

- Amanda?

Înghit în sec.

- Ai spus ceva?

- Spuneam că pot să-l trimit pe Brett până la Madame Fleur, pentru că nu poți să ieși cu rochia aia, fără supărare.